?Unde suntem?” ?ntreb? o voce de feti??, iar al ei ginga? glas r?sun? atat de zglobiu ?n ?ntunericul din jur.

  ?Nu ?tiu,” r?spunse b?ie?elul de lang? ea. ?Cred ?ns? c? e locul spre care ne ?ndrept?m acum. Cel care se nume?te P?mant.”

  ?Spre P?mant? Dar… ce-i acela un P?mant?” Insist? feti?a, confuz?.

  ?S? fiu sincer… nici eu nu ?tiu. Ce ?tiu ?ns? e c? ceilal?i spuneau c? P?mantului i se mai spune Acas?. La fel e locul unde o s?-i g?sim pe ai no?tri p?rin?i.”

  ?Atunci, de acel P?mant se nume?te acas? ?i acolo sunt ?i p?rin?ii no?tri, ?nseamn? c? n-o s? mai fim deja singuri?”

  B?ie?elul rase. ?Dar noi nici n-am fost singuri pan? acum. Sau ai uitat deja? ?n Aeon exist? o mul?ime de copii ca ?i noi, care a?teapt? s? se nasc?.”

  ?Nu, da, ai dreptate. Dar totu?i noi am plecat deja de acolo, dar ei au r?mas ?n urm?.”

  ?Asta e pentru c? suntem mai noroco?i decat ei.”

  ?Mai noroco?i? ?n ce sens?” ?ntreb? copila extrem de uimit?.

  ?C? o s? ne cunoa?tem p?rin?ii mai devreme decat ceilal?i. De asta ?i suntem noroco?i, c?ci nu oricui i-i dat s?-?i cunoasc? p?rin?ii. Acolo, pe P?mant. ?i tu ?tii asta,” ?i r?spunse b?ie?elul cu glas vesel ?i mandru nevoie mare c? ?tiuse el r?spuns la a copilei ?ntrebare.

  Feti?a ?ns? era pesimist? de felul ei. De aceea ?i nu se molipsi ea de voio?ia copilului. Ba chiar ?i spuse trist? dintr-o dat?, ?Chiar dac? simt c? ai dreptate, tot nu pot sc?pa de strania senza?ie din piept.”

  ?Stranie? Senza?ie? De ce?” ?i b?ie?elul se opri, privind ?int? la copil?. De v?zut ?ns? n-o vedea, c?ci era ?ntuneric bezn? ?n jurul lor. Sim?ea ?ns? c? ea nu-l privea, ci se uita undeva ?n jur, speriat? ?i trist?. Asta o sim?ea dup? tremurul vocii ei ?i de asemenea dup? manu?a ei, care tremura u?or ?n timp ce apucase de materialul tunicii b?iatului.

  Dintr-o dat? ?ns? o sim?i ?ntorcandu-se spre el. Ba chiar lui i se p?ru c?-l privea ?int? ?i oarecum cu team?. ?i a?a ?i era, c?ci ea ?i spuse, ?Cred c? se nume?te asta team?. Cel pu?in a?a a numit-o cel care mi-a ?optit despre asta la ureche.”

  ?La ureche? ?i-a ?optit? Cine anume?”

  ?Aeonul,” r?spunse copila ?n ?oapt?. ?L-am auzit nu odat? ?optind ?n jur c? cei care nu-s la prima lor via?? pe p?mant trebuie s? simt? team?, c?ci acolo vor pl?ti pentru gre?elile din alt? via??.”

  B?ie?elul se ?ncrunt?. ?O alt? via??,” murmur? el ?ncurcat. ?Adic?, vrei s? spui c? tu nu e?ti la prima via?? pe p?mant?” ?n locul mir?rii ?ns? ?n glasul lui se sim?i regretul.

  Feti?a ?ns? nu era sigur? de r?spunsul pe care trebuia s? i-l dea. De aceea ?i ridic? doar din umeri. Apoi, cu voce t?r?g?nat?, spuse, ?A?a cred. Dar… oh, nu mai sunt sigur? de nimic, c?ci…”

  T?cu feti?a ?n clipa ?n care se auzi un sunet ciudat ?n jurul lor. De v?zut ce provoca acel sunet nu v?zur? ?ns?, c?ci fur? nevoi?i s?-?i acopere ochii cu maneca cat de curand din cauza acelei lumini orbitoare care-i ?nconjur? de pretutindeni. Apoi, cand putur? s?-?i ia mainile de la ochi, privir? ?n jur ?i v?zur? acela?i drum pe care Karina ?i Fecioarele Siarilor merseser? ?n acea zi cand Yātrīkarele le furaser? sufletul. Ce era diferit de data asta ?ns? era c? copii vedeau copacii umbri?i ?n dreapta lor ?i pe cei ?n floare ?n stanga lor, c?ci ei se ?ndreptau spre Via?? ?n acele clipe ?i nu spre moarte ca acele fecioare.

  Acea frumuse?e a locului ?ns? o uimi enorm pe feti?a care nu p?rea mai mare de trei ani. Ba chiar ea ?ntreb? extrem de mirat?, ?Ce loc s? fie asta? Mai ales luminat, c?ci credeam c? o s? fie mereu ?ntuneric. Chiar ?i pe acel p?mant.”

  R?spuns de la b?ie?el ?ns? nu primi. ?l v?zu doar uitandu–se cand la pomii ?n floare cand la cei din umbr?. ?i era b?ie?elul de trei ani tot ganditor, c?ci nu putea el ?n?elege cum pot avea copacii maini, c?ci ?ntr-adev?r unul dintre pomii ?n floare avea maini din crengu?e ?nflorite ?i deasupra palmelor de lemn ale acelui copac zburau fluturi albi pe care copiii ?i ?tiau din Aeon precum vise. Cel mai mult ?l mir? ?ns? c? acel copac p?rea c? se gande?te ca ?i el. De aceea ?i-o lovi el u?or pe feti?? peste bra? ?i-i spuse, ?Uite, acolo e un copac care se gande?te.”

  A lui mirare ?ns? o f?cu pe feti?? s? se ?ncrunte. Ba chiar ea spuse cu oarecare sup?rare ?n glas, ?Mare scofal?! ?n Aeon am v?zut destui copaci ganditori.”

  ?Niciunul ca ?sta ?ns?,” insist? copilul, de data asta cu glas vioi. ?Acesta e diferit. ?i… atat de frumos.”

  La auzul acelui entuziasm copil?resc cum i se p?rea ei ca fiind cel al b?ie?elului, copila ?l privi ?int?. Apoi, oarecum nep?s?toare, ?i spuse, ?Nu v?d ce-ar putea fi diferit la copaci.”

  Se mir? ?ns? enorm s? aud? r?spuns de la acel copac ?i nu de la b?ie?elul de lang? ea, ?Via?a!” V?zand ?ns? mirarea de pe fe?ele copiilor, care-l priveau ?int?, clipind des din gene, copacul rase ?i apoi ?ntreb?, ?Sunte?i din Aeon, nu-i a?a?”

  ?A?a ?i e,” r?spunse b?ie?elul vesel. ?Suntem dou? suflete norocoase din Aeon. ?i suntem noi noroco?i pentru c? avem p?rin?i deja.”

  ?Hm, a?a s? fie?!” Murmur? copacul ?i mai ganditor. ?Dar…,” ad?ug? el pe un ton t?r?g?nat, ?mi se pare mie c? nu p?re?i ambii la fel de entuziasma?i. La fel nu ambii gandi?i c? acolo, pe P?mant, o s? g?si?i o mare comoar?.” Dup? care copacul ??i a?inti privirea aspr? ?i ganditoare asupra feti?ei.

  Ea ?ns? ?ncet? s?-l priveasc?. Ba chiar se uit? ?n alt? parte, c?ci sim?i team? de ce-i mai putea spune copacul. Chiar ?i a?a, murmur? ea ?ntr-un final, ?E din cauza c? mi-i fric?.”

  ?Fric?? De ce?” O ?ntreb? copacul ?i mai ganditor.

  ?De singur?tate!” Spuse copila. Apoi, cu ochii ?nl?crima?i, privi din nou la copac. Se mir? ?ns? ?i mai mult decat data trecut? cand v?zu buzele de scoar?? ale copacului schi?and un zambet.

  El ?ns? surase din cauza inocen?ei ei. Dup? care, cu glas senin, spuse vesel, ?S? ?tii c? te temi degeaba, copila mea, c?ci singur?tatea ceea nu-i chiar atat de ?nsp?imant?toare.”

  ?Nu?” ?ntreb? copilul extrem de mirat. ?De ce crezi asta, bunule copac?”

  ?Pentru c?, numai gande?te-te la asta: noi, copacii, suntem mereu singuri. Chiar ?i a?a nu sim?im niciodat? povara aspr? a singur?t??ii cum cred al?ii,” r?spunse copacul, privind ?int? la b?ie?el. V?zandu-i ?ns? atat de ?ncurca?i, copacul se aplec? ni?el de spate ca s? poat? s? le vad? mai bine ochii.

  La vederea copacului aplecat pu?in ?n fa?? ?i mai ales la vederea ochilor s?i verzi-cenu?ii, care erau a?inti?i ?n cei alba?tri, ai inocen?ei lor, b?ie?elul surase. ??i totu?i, nu cred c? pomii n-au sim?it nicicand singur?tatea,” spuse b?ie?elul.

  ?De ce crezi tu asta?” ?ntreb? copacul. Nu ?ntreb? el asta din cauza mir?rii sau pentru c?-l z?d?raser? cuvintele copilului, ci din cauza c? ?n?elese c? era inteligent de felul lui acel b?ie?el ?i tare mai voia el s? ?tie ce r?spuns ?i putea da el.

  Spre marea lui mirare ?ns? b?ie?elul nu evit? nici a lui privire ?i nici s? r?spund? cum ar fi f?cut al?ii copii. El doar se uit? cu mare aten?ie ?n ochii verzi ai copacului ?i-i spuse, ?Pentru c? oric?rui suflet viu trebuie s?-i fie team? de singur?tate. E din cauza c? sufletele vii sunt sortite s? fie mereu lang? cineva.”

  ?Ce dac? totu?i te ?n?eli?” ?l ?ntreb? iar copacul, de data asta pe un ton oarecum ?iret. Ceva ce-l f?cu pe copil s?-l priveasc? ?int?, c?ci chiar nu ?n?elegea el la ce anume se referea bunul copac. ?V?d c? te-am intrigat,” spuse copacul cand v?zu ?ncurcarea din ochii copilului.

  ?A?a ?i e, c?ci eu mereu am crezut c? dou? suflete trebuie s? fie mereu ?mpreun?.”

  ?Asta se refer? doar la sufletele-pereche s? ?tii. Mai sunt ?i suflete solitare ?n lumea asta. Din cele c?rora le este bine singure de fapt.”

  ?Dar totu?i, chiar n-au sim?it acele suflete nicicand dorin?a de-a fi cu cineva?”

  Copacul o privi mirat pe feti?a care pusese acea ?ntrebare. Apoi, ganditor, c?ci ?ntrebarea el chiar ?l puse ?n ?ncurc?tur?, el spuse, ?Poate c? ?i au sim?it ele, dar nu-s eu la curent cu asta. Dar cu ce sunt la curent e cu Povestea Singur?t??ii.”

  ?Povestea Singur?t??ii?” Strigar? copii ?ntr-un glas. ?i erau cu adev?rat uimi?i s? afle povestea acelei singur?t??i, c?ci ei erau de fapt mari iubitori de pove?ti.

  Asta ?l f?cu pe copac s? surad?. ?A?a e. Pan? ?i singur?tatea ceea ??i are povestea ei. ?i… s? ?ti?i c? n-a fost ea de la ?nceput singur?. Era mereu al?turi de Umbr? ?i Nep?sare. Ceva care o f?cea mereu s? se simt? ciudat. De aceea ?i ?i-a spus ea ?ntr-o zi ?Ce dac? a? colinda eu lumea f?r? Umbr? ?i Nep?sare? M-a? mai sim?i eu a?a ciudat ?i dup? asta?”

  ??i? Ce-a f?cut singur?tatea, s-a dus singur? ?n lume?”

  ?Nu fi ner?bd?tor,” ?l cert? copacul pe b?ie?el cu glas blajin. ?Toate la timpul lor. Dar… ai totu?i dreptate. Singur?tatea s-a dus dup? asta ?i-a colindat lumea de una singur?. Astfel a ?n?eles c? nu-i chiar atat de stra?nic s? nu fii al?turi de cineva atata timp cat ai ?ncredere ?n tine.”

  ?Cum r?mane cu ap?sarea din suflet? Cea pe care o simte omul atunci cand e singur?” ?ntreb? feti?a.

  ?Asta li se ?ntampl? doar celor care nu au ?ncredere ?n ei ?i care mereu se gandesc c? singuri nu sunt folositori lumii. Se ?n?eal? ei ?ns?, c?ci e bine s? fii ?i singur uneori. A?a ai timp pentru tine, pentru visare ?i medita?ie. Chiar ?i pentru a ?n?elege lumea. ?i, dac? e s? fiu sincer, unul cand e singur reu?e?te mai multe lucruri decat cand e ?nconjurat de prieteni sau de alte suflete.”

  ?Dar… din ce cauz? se ?ntampl? asta?” Se interes? b?ie?elul.

  ?Din cauza problemelor altora, c?ci e inevitabil s? nu afli despre ce li se ?ntampl? altora cand e?ti al?turi de ei. Astfel ajungi s? fii cople?it de probleme str?ine ?i nu mai ai timp s? le rezolvii pe cele proprii.”

  ?Atunci? Ce-i de f?cut, bunicule alb? Cum poate unul s?-?i rezolve propriile probleme ?i nu pe ale altora?” ?ntreb? iar b?ie?elul.

  ?Mmm,” spuse copacul ganditor de data asta, ?cred c? ?n primul rand ar trebui s?-?i ?tie scopul ?n via??. Astfel, de-i sigur de ce vrea el de la via??, n-o s? se abat? din drumul lui indiferent de ce n-ar ?ntalni mai apoi ?n calea lui. Numai c?… s? ?ine?i minte un lucru: singur nu ?nseamn? s? fii nep?s?tor. M? refer aici: de cineva ??i cere ajutorul atunci ajut?-l. Numai c? nu f? din asta un scop ?n via?? - ajutarea altora, astfel n-o s? fii nicicand ?n stare s? ajungi la acea ?mplinire Personal? spre care tinde un suflet cat e pe p?mant. Cea numit? ?i Piatra Filosofal?.”

  ?Dar, bunicule copac, care e totu?i Piatra mea Filosofal? ?i cum s-o descop?r eu acolo?” ?ntreb? b?iatul, uimit ?i confuz ?n acela?i timp.

  ?Hm, asta chiar c?-i o grea ?ntrebare. ?i… dac? sincer… nici eu nu ?tiu r?spuns la ea.”

  ?De ce?” ?ntreb? copila confuz?.

  ?Asta din cauza c? uneori o po?i g?si ?ntampl?tor ?n timp ce mergi pe drum. Alteori o a?tep?i o via??, dar a?a ?i n-o mai g?se?ti. Unele suflete ?ns? ?n?eleg c? au g?sit-o doar ?nainte de moarte. Ceea ce cred eu ?ns? e c? un suflet viu g?se?te Piatra Filosofal? doar atunci cand a fost ?n sfar?it capabil s? simt? Sufletul P?mantului.”

  Dintr-o dat? ?ns? tres?ri ?i se trezi din a lui melancolic? visare cand feti?a izbucni ?n plans. ?Eu… eu nicicand n-o s? fiu ?n stare s? aflu care-i Piatra mea Filosofal?. Asta din cauza c?-s doar o feti?? proast?.”

  Lacrimile ei de crocodil ?l f?cur? pe b?ie?el s? scuture din cap cu repro?. Apoi se apropie de ea ?i-i ?terse lacrimile cu maneca ?n timp ce-i spuse sigur pe sine, ?Nu e?ti tu proast?. Doar mereu ?ncerci s? te convingi singur? de asta.”

  ?Ce dac? sunt?” Insist? feti?a. ?Ce dac? eu n-o s-o pot g?si singur??”

  ?Atunci o s?-?i fiu eu mereu al?turi. Astfel o s? te ajut s-o g?se?ti de trebuie.”

  Cuvintele lui o f?cur? pe feti?? ?ns? s? plang? mai tare. Apoi, printre suspinele ei, b?ie?elul putu auzi ?n sfar?it, ?Tu ?ns? n-o s? fii acolo. Probabil n-o s? fii cu mine pe p?mant. De asta ?i n-o s?-mi po?i sta al?turi.”

  B?ie?elul surase ?ns?, ?Cel care vrea mereu g?se?te. Chiar ?i de lucrul pe care el ?l caut? se afl? la cap?tul p?mantului. De aceea ?i-?i promit eu acum c? dac? n-o s? fim unul lang? altul pe p?mant tot te g?sesc eu. Ne-am ?n?eles? Tu doar nu trebuie s? plangi, ci doar s? m? a?tep?i c? eu o s? te g?sesc neap?rat. Promit.”

  Cat timp b?ie?elul ?i ?terse lacrimile, feti?a se mai lini?ti un pic. Apoi, cu ochii sc?lda?i ?n roua lacrimilor, ce f?ceau ale ei gene negre s? fie atat de lungi, ?l privi atent? ?i ?ntreb?, ?Dar… cum s? te recunosc eu? Acolo, pe P?mant m? refer.”

  R?spuns ?ns? ?i d?du iar copacul, ?Dou? suflete, ce au promis s? se ?ntalneasc? pe p?mant, se recunosc doar dac? ??i ascult? inima. De aceea, de-?i vei asculta cu adev?rat inima ?i ce spune ea, vei ?ti cine e de fapt al?turi de tine.”

  ?Bunicul alb are ?ntr-adev?r dreptate. De aceea, de vrei s? m? recuno?ti, trebuie doar s? vrei asta. ?i… s?-?i ascul?i inima, desigur. Iar acum s? mergem, c?ci ai no?tri p?rin?i ne a?teapt? deja pe p?mant!” Dup? care o prinse pe feti?? strans de man? ?i-o trase dup? el spre copac.

  Acea hot?rare a b?iatului o f?cu pe copil? s? se lini?teasc? ?n cele din urm?. ?i, cat ?l urm?rea, ??i ?terse lacrimile de pe gene cu maneca. Dup? care se uit? ?n jur, la minunea acelor copaci ?n floare lang? care st?teau.

  Tres?ri ?ns? cat de curand cand sim?i o u?oar? pulsa?ie ?n mana stang?. Ceva ce p?rea s? vin? totu?i de la b?ie?el. De aceea ?i se uit? ea ?ntr-un tarziu spre el. Putu vedea astfel o mic? sfer? luminat? pe spatele lui, ceva ce avea forma Planetei P?mant. Ceva ce b?tea u?or asemeni inimii. B?tea chiar ritmic, ceva ce-i d?du feti?ei acea calmitate de care avea atata nevoie.

  Numai c?, de?i acele b?t?i ritmice auzite dinspre b?ie?el o calmau, era totu?i confuz?, c?ci ea nu putea ?n?elege ce anume vedea ?i auzea ea. Chiar ?i a?a nu-i ceru nici copilului ?i nici copacului s?-i t?lm?ceasc? cele v?zute de ea. Ea doar avu ?ncredere ?n b?ie?el pe care-l urm? iar pe acel drum dup? ce-?i luaser? r?mas bun de la copac, printr-o ?nchin?ciune prelung? ?n fa?a lui.

  ?n urma lor ?ns? copacul surase. Era totu?i ?i melancolic ?n acela?i timp, c?ci ?A? fi dat ?i eu o via?? s? v?d p?mantul. Numai c? nu li-i dat chiar tuturor s?-l vad?!”

  ***

  Un oftat u?or ie?i din pieptul lui Yellen ?n clipa ?n care ?ncet? a mai avea acea viziune cu doi copii mergand pe Drumul Vie?ii. Apoi, cand se sim?i ?n stare, se ridic? ?n sfar?it ?n picioare ?i se apropie de u?a casei lui Dike, care era deschis? tot timpul anului. Dar, stand chiar lang? prag ?i privind la satul Rophionilor, ??i d?du seama c? poate acela fusese un vis ?i nu o viziune. De aceea ?i se ?ncrunt? dintr-o dat?.

  Tres?ri ?ns? curand cand auzi acea voce stranie, a copilei din visul ei, r?sunandu-i ?n urechi, ?Ce dac? n-a fost totu?i un vis? Ce dac? e doar o amintire a sufletului t?u din acele clipe cand te ?ndreptai spre P?mant? ?i mai ales, ce dac? acel copil, pe care azi l-ai salvat cu mainile tale, nu ?i-i deloc str?in?”

  ?Nu mi-i deloc str?in?” Se ?ntreb? Yellen, ?ncruntandu-se. ?Despre ce vorbe?ti acuma?”

  ?Despre destin,” ?i r?spunse copila cu glas vesel. ?Dar motivul real pentru care ai avut acel vis trebuie s?-l afli singur?. La fel trebuie s? afli de a fost vis sau viziune ce-ai v?zut numai ce. ?i o s?-l afli la sigur doar ?n clipa ?n care o s?-?i ascul?i sufletul.”

  ?Piatra filosofal?!” Murmur? Yellen dintr-o dat?. Se ?ncrunt? u?or ?ns? cand vocea copilei continu? s?-i vorbeasc? ?n urechea stang?:

  ?Ba nu! Nu de Piatra Filosofal? vorbesc acum, ci de Sufletul P?mantului. Cel care a luat form? ?i ?n pieptul acelui copil, cel care a promis odat? c? te va ajuta s? g?se?ti Piatra Filosofal? sau cum i se mai zice pe p?mant ?mplinirea Destinului. Cea care te va ajuta s?-?i recuno?ti sufletul pereche.” Dup? care vocea t?cu.

  Numai c? t?cerea vocii o f?cu pe Yellen s? se simt? ?i mai ?ncurcat? decat mai ?nainte. La fel ?i p?ru ?i r?u c? ?ncet? s-o mai aud?, a?a, dintr-o dat?. ??i dorea parc? s? mai stea cu ea la taclale, cu cea care p?rea s? fie Ea, Yellen, cea de demult. ?i mai ales… tres?ri iar cand auzi clara voce a b?ie?elului ?ndemnand-o, ?S? mergem!”

  ?Unde?” ?ntreb? Yellen ?i mai ?ncurcat?. Dar, cand ??i v?zu fratele ?n stanga ei, acolo de unde auzise ea vocea feti?ei mai ?nainte, se mir? enorm, c?ci nu-l sim?ise apropiindu-se de ea. ?Tu… aici?” ?l ?ntreb? ea mirat?.

  ?Unde ar fi trebuit s? fiu dac? nu aici?” O ?ntreb? Nathaniel surazand.

  ??tiu ?i eu?! Mi s-a p?rut c? dormeai ?nc?."

  ?Ba nu. M-am trezit ?i eu atunci cand tu ai oftat. Un vis urat?”

  ?Ba nu. O amintire se pare.”

  Nathaniel o privi ?ncurcat. ??ncepi s?-?i aminte?ti? Ce anume? Via?a pe care ai tr?it-o cu ai t?i p?rin?i pan? s? te g?sim noi?”

  Fata scutur? din cap c? nu. ?O amintire de pe Drumul Vie?ii!” Ceva care-l f?cu pe Nathaniel s? se simt? ?i mai ?ncurcat. Yellen ?ns?, v?zand ?ncurcarea din privirea fratelui, privi cat de curand ?n alt? parte, de parc? un fel de ru?ine puse st?panire pe ea, ?Cu doi copii ce au p?r?sit Aeonul ?i se ?ndreptau spre P?mant ?n c?utarea Pietrei Filosofale!”

  ?Atunci a fost o viziune! Despre ce se poate ?ntampla!”

  ?Nu cred, Nathaniel, c?ci… acea feti?? ?mi sem?na leit. De fapt eram eu. ?i cred c? ?tiu ?i cine era b?ie?elul de lang? mine.”

  ?B?ie?elul? Cine anume?”

  ?Nu-s sigur?, dar am impresia c? era anume Kku?ai. De altfel, cat eu ?i Mai am f?cut ritualul pentru a-l aduce ?napoi de pe acel Drum al Pierzaniei, am aflat ceva ce m-a uimit enorm: Kku?ai mereu a avut visele mele ?n copil?rie.”

  ?Vise? Care anume?”

  ?C? era abandonat de p?rin?i! Mai bine zis… vedea cum cineva fuge cu el ?n bra?e cat era ?nc? un prunc. ?i… c? h?ita?ii goneau dup? el!”

  Nathaniel tres?ri. ?S? fie adev?rat?” Gandi el. ?Dar cum e posibil? Eu nicicand nu i-am spus lui Yellen despre acea ?ntamplare. Cum e posibil ca ea s? ?tie despre asta? Mai ales cum de ?tie Kku?ai despre asta?”

  De parc? i-ar fi citit gandurile, Yellen spuse, ??tiu c? nu-?i vine s? crezi ce auzi, frate, dar se pare c? e adev?rul. Chiar dac? noi nu-l putem explica. De altfel acum sunt sigur? c? exist? mistere ?n lumea asta. Lucruri pe care noi nu le putem explica. La fel exist? adev?ruri t?inuite de lume doar pentru a se asigura c? omenirea ?i tot ceea ce ne ?nconjoar? va d?inui mai apoi.”

  ?Poate ?i ai dreptate, surioar?, doar c?… asta e ceva peste puterile mele. Ceva ce nu pot crede c? poate fi real. Nu, nu poate fi, c?ci din cele aflate din b?trani sufletul uit? ceea ce-a tr?it ?n alt? via??.”

  ?Ce dac? totu?i nu-i a?a, Nathaniel? Ce dac? ?ntr-adev?r exist? suflete care ??i pot aminti trecutul?”

  ?Cei care s-au uitat ?n urm? pe Podul Yeomna!” Murmur? Nathaniel dintr-o dat?, extrem de confuz.

  ?Ba nu, Nathaniel, exist? se pare ?i suflete care ??i amintesc ce au tr?it ?n alt? via?? f?r? s? se fi uitat ?n urm? cand au trecut pe Podul Yeomna,” auzir? ei glasul lui Arion. Privind ?n stanga ?l v?zur? pe Soan venind dinspre Altarele Vāyil. Purta acea rob? alb? pe umeri, cu gluga pe cap ?i la fel v?zur? ?i mica sfer? albastr? sau Vā?kkaiyi?-ul (simbolul Soan) ?n mana lui dreapt?. ?E vorba despre Predestina?i!”

  ?La ce anume te referi, Arion? Vrei s? spui c? Yellen e Predestinat? s? aib? un viitor m?re??”

  ?A?a se pare. Altfel nu-mi explic cum a fost posibil s?-l ?ntoarc? pe Kku?ai pe Drumul Vie?ii! Ceva care nu le este permis multora. De fapt era ceva imposibil din ce ?tiam eu, c?ci cei care au privit ?n urm? ?n Tunelul Amintirilor De?arte sunt ?ntr-adev?r pierdu?i pentru totdeauna. Kku?ai ?ns? s-a ?ntors.”

  ?Atunci… Piatra mea Filosofal? a fost s?-l salvez pe Kku?ai?” ?ntreb? Yellen confuz?.

  ?E ?i asta o probabilitate. La fel mai cred c? e posibil ca s? mai fie ceva menit ?ie s? ?nf?ptuie?ti. Ce ?ns? nu ?tiu, Yellen, c?ci nu-?i pot vedea viitorul. Ceva straniu pentru mine, care am putut vedea viitorul multor suflete vii.”

  ?Poate e din cauza c? sunt o Yātrīkar?”

  ?Se prea poate. Oricum, de-o fi una sau alta o s? afl?m noi ?n cele din urm?. Acum e timpul s? mergem la Piatra Vāyil! Acolo unde Kku?ai ??i va alege mireas? din cele dou?sprezece Fecioare care au vestit p?rin?ilor lui marea bucurie de-a fi salvat de la moarte.”

  ?Totu?i nu ?n?eleg ce-ar trebui s? caut eu acolo,” spuse Yellen oarecum nep?s?toare. Era ?ns? trist?, chiar dac? nici ea nu ?tia de ce.

  ?Pentru c? a?a a cerut Mai!” ?i spuse Arion zambind. ?Motivul? O po?i ?ntreba pe ea. Eu iaca nu-l ?tiu!” Dup? care el le ?ntoarse spatele celor doi fra?i ?i porni spre Piatra Vāyil.

  If you find this story on Amazon, be aware that it has been stolen. Please report the infringement.

  V?zandu-l plecand Yellen stramb? din nas. Nu ?tia de ce f?cea asta, dar sim?ea c?-i trist? ?i c? ar fi vrut ca Arion s? insiste ca ea s? mearg? ?ntr-acolo. Dar, cum era mandr? ?i ea de felul ei, vru s? ?ntoarc? spatele u?ii ?i s? mearg? s? se culce.

  N-avu ?ns? norocul s?-?i continue somnul, c?ci Nathaniel o apuc? brusc de ambii umeri ?i apoi o ?ntoarse iar spre u??. Dup? care ?i spuse cu glas vesel, ?Dac? tot ai fost invitat? ?ntr-un loc anume trebuie s? mergi. De nu o s? considere al?ii asta grosol?nie din partea ta. Mai ales cand ?i tu vrei s? fii acolo.”

  ?Eu? Cand asta?” Se balbai fata, ?ncercand s?-?i ascund? sentimentele.

  ?Cand? Iaca nu ?tiu. De cand a ?nceput m? refer. Totu?i simt c?-i a?a. De aceea ?i zic s? mergem acolo ?i s? afl?m pan? la urm? cine-i mireasa lui Kku?ai.” Apoi, surazand, tan?rul o ?mpinse pe Yellen de la spate, tot mai aproape ?i mai aproape de acea Piatr? ce p?rea s? decid? destinul a dou? suflete.

  ***

  Ajun?i lang? Piatra Vāyil, unde era strans deja ?ntregul sat al Rophionilor, Nathaniel ?i Yellen le v?zur? pe cele dou?sprezece fecioare formand un cerc ?n jurul lui Kku?ai. B?iatul ?ns?, de?i ar fi trebuit s? stea ?n picioare ?n mijlocul lor, st?tea ?n acele clipe a?ezat pe aceea?i piatr? pe care z?cuse cu cateva nop?i mai ?nainte. De aceea ?i murmur? Yellen ?ncurcat?, ?n capul ei, ?Ciudat! El st? a?ezat de?i ar fi trebuit s? stea ?n picioare. Mai ales… de ce am impresia c?-s a?eza?i ?n form? de soare?”

  ?Pentru c? ritualul na?terii e strans legat de existen?a Soarelui. Un ritual pe care lupii magici ?l respect? cu sfin?enie. Mai ales atunci cand e vorba de a forma o uniune matrimonial?. De aceea ?i ai impresia c? cei treisprezece tineri formeaz? soarele ?n aceste clipe,” auzi Yellen vocea telepatic? lui Island. Privind apoi ?n spate ?l v?zu la doar doi pa?i de ea.

  Asta o mir? nespus pe Yellen, c?ci ea nicicand nu se a?teptase c? ar putea auzi vocea Titanilor. De spus ?ns? nu spuse nimic. Doar zambi for?at, ca mai apoi s? priveasc? iar ?n fa??. Apoi, dintr-o dat?, sim?i ?n piept o stranie senza?ie. Ceva ce-o f?cu s? cread? c? n-ar fi trebuit ea totu?i s? fie acolo. De ce? Nici ea nu ?tia. Doar sim?ea c?… i-i dor de cineva. De cine? Nici asta nu ?tia. Dar… ?i tot r?suna ?n cap fraza spus? de acel b?ie?el din vis, ?Doar ascult?-?i inima, a?a cum a spus bunicul alb. Astfel vei asculta cu adev?rat al t?u suflet ?i m? vei g?si ?i pe mine.” Sau ceva de genul ?i spusese el, c?ci nu-?i aducea prea bine aminte cuvintele lui. Doar sensul lor.

  De asta ?i privi ea apoi ?int? la Kku?ai. ?l v?zu astfel privind cu aten?ie la chipurile celor dou?sprezece fecioare, dintre care trebuia s?-?i aleag? mireas?. De gr?bit ?ns? nu se gr?bilea deloc. Sau poate nu se putea decide?

  Din aceast? cauz? ?i f?cu Yamu un pas spre b?iat ?n cele din urm?. Era din cauza soarelui care era pe punctul de-a se ridica mai mult de-o suli?? pe cer. Ceva inadmisibil, c?ci b?iatul ar fi trebuit s?-?i aleag? mireas? pan? ca asta s? se ?ntample. ?n caz contrar, de el ar fi f?cut alegerea cand soarele era deja sus pe cer, atunci a lui uniune cu acea fecioar? ar fi fost de scurt? durat?. De aceea ?i nu putea Yamu permite ca al s?u fecior s? mai t?r?g?neze mult cu alegerea. La fel n-ar fi vrut s?-l for?eze s? fac? acea alegere de nu era sigur. Trebuia ?ns?. De aceea ?i-i spuse, ?E timpul s? decizi, fiule! Titanul Tī a ridicat deja soarele mult pe cer. Mai mult de-o suli?? deja. De aceea e necesar ca…”

  ?Dar, tat?, eu nu pot alege,” spuse Kku?ai dintr-o dat?. Ale lui cuvinte ?i uimir? enorm pe to?i cei prezen?i, care ?ncepur? apoi a murmura ?ntre ei.

  La fel de uimi?i erau ?i Yamu ?i Mai. De aceea ?i se privir? ei ?int?, la fel cum se privir? ceilal?i doi copii ai lor. Asta ?ns? nu-i ajut? s? ?n?eleag? de ce anume Kku?ai nu putea alege.

  Tres?rir? ?ns? cu to?ii cand b?iatul spuse hot?rat, ?Nu pot eu alege pentru c? aleasa nu-i printre ele.” Cuvinte care iar starnir? murmure ?n jur.

  Mai ?ns?, de parc? s-ar fi a?teptat la acel r?spuns pan? la urm?, f?cu un pas ?n fa?? ?i ?ntreb?, ?Atunci, dac? acea aleas? nu-i printre cele dou?sprezece, cine anume e ea?” Privi ?ns? cat de curand spre dreapta, ca ?i restul celor prezen?i, cand Kku?ai ar?t? cu degetul spre mul?ime. Acolo ?ns? v?zur? doar al?i lupi ?i nici o fecioar?.

  Chiar ?i a?a sufletul de mam? al lui Mai nu se ?n?ela. De al ei b?iat ar?ta ?n acea direc?ie trebuia s? fie din cauza c? acolo se afla acea aleas? despre care el vorbise. ?i avu dreptate, c?ci, cat de curand, restul lupilor se d?dur? dintr-o dat? ?ntr-o parte ?i o putur? vedea astfel pe Yellen.

  Fata ?ns? nu-i privi pe niciunul. Nici chiar dup? ce-l auzi pe Yamu murmurand, ?Un alt suflet f?r? pereche!” Ea doar se sim?ea ?ncurcat?, c?ci nu putea ?n?elege defel alegerea lui Kku?ai. Mai ales se sim?ea straniu cu toate acele perechi de ochi a?intite asupra ei.

  ?n cele din urm? ?ns?, ?n?elegand c? s? fug? n-o s-o ajute la nimic, Yellen ??i ridic? privirea ?i se uit? ?n cea a b?iatului. Se ?ncrunt? ?ns? v?zandu-l zambind, c?ci nu se a?teptase defel la o astfel de reac?ie din partea lui. Mai ales se mir? s?-l aud? iar spunandu-i, ?Tu e?ti aleasa! Cea din al meu vis!”

  ?Vis? Aleasa? Eu? De ce?” ?ntreb? Yellen ?ntr-o doar?.

  ?Pentru c? a?a a fost scris de la ?nceputuri,” ?opti Kku?ai vesel. ?De altfel n-a fost nicicand o alta. Doar tu.” Dup? care se ridic? de pe piatr? ?i se apropie de fat?. Apoi, dup? ce se opri ?n fa?a ei, ?i ?terse fetei ochii cu maneca de parc? i-ar fi uscat lacrimile. O mi?care care o f?cu pe Yellen s? tresar?.

  Se cruci ?ns? ?n clipa ?n care auzi din nou b?t?ile inimii b?iatului. ?i, privind la pieptul lui, v?zu iar acea sfer? ?n form? de Planeta P?mant ?n interiorul lui. Ceva care o f?cu s? murmure ?ncurcat?, ?Sufletul P?mantului.”

  ?Ce?” ?ntreb? Kku?ai mirat.

  ?Nimic. Eu doar…,” se gr?bi Yellen s? r?spund?. Apoi se trase un pic ?n spate de parc? ar fi c?utat o porti?? de sc?pare. Dar f?cu ea asta ?n clipa ?n care ?i auzi pe lupi ?u?otindu-se ?ntre ei ?i ?ntrebandu-se de ce anume Kku?ai o alese anume pe ea. ?oapte care o convinser? pe Yellen s? spun? ?n cele din urm?, ??i totu?i gre?e?ti f?cand aceast? alegere, c?ci eu n-am suflet. Deloc. Doar sunt o Yātrīkar.”

  Kku?ai surase ?ns?. Apoi, dup? ce mai f?cu doi pa?i spre ea, o stranse la piept ?i-i ?opti la ureche, ?Nu-i nimic. Dac? ai nevoie de un suflet o s? fiu eu acela.” Dup? care ??i ascunse fericit fa?a ?n gluga robei lui Yellen.

  Acea scen? romantic? le f?cu pe fecioare s?-?i astupe dintr-o dat? ochii. Apoi se ?ntoarser? brusc cu spatele spre tan?ra pereche. Asta nu din cauza c? n-ar fi acceptat-o, ci ca simbol al renun??rii lor la a fi mirese lui Kku?ai.

  Reac?ia lor ?ns? ?l f?cu pe Nathaniel s? se scarpine ?n cap. ?i chiar era ?ncurcat, c?ci nici una nici dou? se alese cu un cumnat. Nu cu unul oarecare, ci cu un… lup. Straniu ?n opinia lui, c?ci ?i inima lui tot o lupoaic? alese. Dar, cum nu putu g?si un r?spuns la toate acele ?ntreb?ri ce-i roiau ?n cap, nu-i r?mase decat s? ofteze ?i s? murmure, ??i totu?i eu nu ?n?eleg nimic din ce tocmai s-a ?ntamplat.”

  ?Crede-m?, simt la fel!” Spuse Yamu, care era la doar doi pa?i de tan?r. ?Mai ales nu ?n?eleg cum de a prins pu?tiul ?sta firul vie?ii atat de repede. ?n special cum s?-?i arate dragostea, a?a, ?n v?zul lumii. Eu nu asta l-am ?nv??at.” V?zand-o ?ns? pe Mai privindu-l ?int?, c-o sprancean? u?or ridicat?, c?ci ?tia ea prea bine cine fusese Yamu ?n tinere?e, b?rbatul ??i prinse so?ia de man? ?i-o trase ?ntr-un final dup? el, spre cas?.

  La vederea p?rin?ilor lor, care se ?ndreptau spre cas? ?inandu-se de man?, Akita ?i Ilēcā?a zambir?. Dup? care tan?rul spuse, ?Cic? nu l-a ?nv??at el pe Kku?ai ce-i dragostea. Cu a?a exemple nu mai ai nevoie s? fii ?nv??at de al?ii.”

  ?Ce dac? totu?i nu de la tata a ?nv??at Kku?ai?” ?i f?cu Akita cu ochiul fratelui. ?S? nu uit?m c? dup? na?terea lui tata a devenit mai serios.”

  ?Crezi tu?” ?ntreb? tan?rul ?n glum?. ?Eu nu, c?ci… poate tu nu i-ai v?zut pe ai no?tri p?rin?i romantici, eu ?ns? da. A?a c? ?tiu prea bine c? cat de curand ?n familia noastr? va fi o nunt?.” Dup? care, zambind, arunc? o privire spre Yellen ?i al s?u frate ?i porni apoi spre cas? ?mpreun? cu Akita.

  ?n urma lor Rophionii, unul cate unul, plecar? ?i ei de acolo, l?sandu-i pe Kku?ai ?i Yellen ?nc? ?mbr??i?a?i. De ce st?teau ei astfel? Probabil nici eu nu ?tiau ?nc?. Doar se sim?eau astfel ?mplini?i c? ?i-au putut ?ine cuvantul dat atunci cand au p?r?sit Aeonul pornind pe Drumul Vie?ii spre P?mant.

  ***

  ?Mi se pare mie totu?i nefireasc? alegerea b?iatului,” spuse Uru??ai, unul din b?tranii satului Rophionilor, care mai era cunoscut ?i ca Orbul. Numele s?u nu era ?ns? ?ntampl?tor, ci din cauza c? chiar n-avea un ochi, c?ci ?i-l scosese ?n joac? cand era ?nc? tan?r cand ?fichiuise p?mantul cu biciul de varful c?ruia era legat? o piatr?.

  De fapt geniala idee de-a lega o piatr? de varful biciului ?i venise ?n urma unui pariu cu ceilal?i tineri ai satului. ?n ce consta pariul? S? fac? s? r?sune p?mantul cand vor lovi cu biciul. Astfel, cel care avea s? ?fichiuasc? mai asurzitor p?mantul, avea apoi s? aib? ?ntaietate ?n fa?a celorlal?i.

  Fusese ?ns? cu ghinion se pare acea decizie, c?ci dup? ce leg? el piatra de bici ?i apoi ?fichiui cu ea p?mantul de r?sunar? z?rile, piatra se desprinse ?i-i s?ri drept ?n ochi. ?i poate c? ar fi sc?pat el ?ntreg de ar fi ales o piatr? rotund? ?i neted?. El nu ?ns?, ?nc?p??anat din fire, alese una cu multe col?uri t?ioase, convins c? a?a o s? r?sune mai tare p?mantul. Iaca ?i r?sun? apoi zarea cand url? el de durere r?manand f?r? ochiul drept. Pe toat? via?a de altfel.

  Asta ?ns? nu-i ?tirbi din autoritate, c?ci dup? acea ?ntamplare deveni mai cump?tat. De aceea ?i ajunse ?ntr-un final s? fie respectat? a lui decizie ?n consiliul de b?trani. La fel cum ?l respecta tot satul ?i ?n special Yamu, care ?ntreb? ?ntr-un final, ?De ce crezi totu?i astfel, b?trane Uru??ai?”

  ?Pentru c?… numai gandi?i-v? la asta: mereu ?n neamul nostru tinerii supu?i ritualului de purificare Cēmikka au ales mai apoi mireas? din randul fecioarelor noastre. B?iatul ?ns? ?i-a ales o str?in?. De asta ?i consider eu nefireasc? a lui alegere.”

  ?Mie ?ns? decizia lui Kku?ai mi se pare destul de fireasc?,” interveni b?tranul Mūkkutti ?n discu?ie. ?La fel cum cred c? alegerea lui are la baz? nu doar influen?a ritualului.”

  ?La ce te referi acum, Mūkkutti?” ?ntreb? A?ikka?i.

  ?C? b?iatul ?i-a ales mireasa sufletului dup? imboldul inimii. Sau ce, a?i uitat deja ce-a spus el cand a ales-o? C? ?ne-am promis demult noi asta” sau ceva de genul? De aceea ?i cred c? e ?n?elept al nostru Kku?ai. La fel ca acea tan?r? care l-a ?ntors printre noi.”

  ?Aici sunt de acord cu Mūkkutti,” spuse U?aikkum. ?Str?in? sau nu, tan?ra Yellen a fost aleas? de unul dintre ai no?tri. De aceea, de un lup Rophion ??i alege ursita, atunci alegerea lui trebuie respectat?,” ?i cei 11 b?trani care erau la sfat ?n acel moment ?n casa lui Yamu d?dur? aprobator din cap.

  Dintr-o dat? ?ns? murmurul lor fu ?ntrerupt de A?ikka?i, care spuse, ?Cum r?mane ?ns? cu tradi?iile noastre? Mai ales cu ale noastre credin?e ca un lup Rophion s? nu-?i amestece nicicand sangele cu al str?inilor? De aceea ?i cred c? noi ar trebui acum s?…”

  ?Ba nu, b?trane U?aikkum,” interveni ?n?eleptul Pā??ittiyam. ?Aici cred c? te gre?e?ti, c?ci tradi?iile noastre nu-s ceva b?tut ?n cuie. Au ap?rut ele demult, pe cand erau alte vremuri. Dar, cum vremurile se schimb?, la fel se schimb? ?i neamurile ?i la fel ar trebui ca ?i tradi?iile s? se schimbe.”

  ?Sunt de acord acum cu Pā??ittiyam,” spuse Mūkkutti. ?De altfel, dac? e s? ne gandim bine, Attārai-ul n-a fost creat doar pentru a purifica sufletul celor blestema?i sau r?ni?i. E o lege str?veche pe care to?i am respectat-o de-a lungul timpului. ?i-am respectat-o noi pentru c? ea gl?suie?te astfel, ?Cel ce-?i alege nevast? lang? Piatra Vāyil ?i-o alege cu inima ?i nu cu mintea. De aceea nimeni nicicand nu trebuie s? se opun? acelei alegeri.”

  ?Ui?i acum de legea tribului,” spuse A?ikka?i ar??gos. ?Ui?i c? tinerii trebuie s? asculte de b?trani, iar de b?tranii spun ceva, tinerii trebuie s? respecte asta. Altfel… al nostru trib va fi disipat apoi.”

  B?tranii ?ns? p?strar? dintr-o dat? t?cerea ?i privir? la Yamu cand acesta spuse, ?Ce dac? Kku?ai n-a ales-o acum?” Apoi, ridicandu-?i privirea, el se uit? la fiecare b?tran ?n parte. ?M? refer acum la trecut ?i la visele lui Kku?ai despre care v-am vorbit cand era ?nc? destul de mic. V? aminti?i de ele?”

  ?Mmm, parc?-mi amintesc ceva,” murmur? Pā??ittiyam. ?Despre faptul c? visa c? a fost abandonat undeva.”

  ?A?a e. ?i… din cate mi-a fost dat s? aflu de la Titanul Island de cand a venit aici, acea copil?, pe nume Yellen, a tr?it de fapt ceea ce Kku?ai viseaz? ?nc? de mic.”

  ?Visa via?a altcuiva?” Uru??ai ?ntreb?, f?cand ochii mari de uimire.

  ?A?a e. De aceea ?ncep s? fiu sigur acum c? cei doi sunt lega?i de destin ?nc? ?nainte s? se nasc?. Au fost ?ns? desp?r?i?i de via?? la na?tere, dar cu promisiunea ?n suflet c? se vor re?ntalni candva. Acum se pare ?n cazul lor.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Yamu. Ba nu, nu poate, cred c? ai dreptate. Altfel nu-mi explic alegerea b?iatului,” murmur? Pā??ittiyam extrem de ganditor.

  ?Cum r?mane ?ns? cu tradi?iile?” Insist? Uru??ai.

  ?Tradi?iile…,” ?opti Yamu, la fel ganditor. ?Nu, ai dreptate ?i tu, b?trane Uru??ai. Dar totu?i tradi?iile sunt ale noastre, ale Rophionilor. Noi le-am pus temelia ?i cred c? tot noi le putem ?i schimba. Mai ales tinerii, c?ci… singur ai spus mai ?nainte: alegerea unui lup Rophion trebuie respectat?.”

  ?Da, ai dreptate, Yamu. Alegerea unui Rophion trebuie respectat? mereu. Doar c?… o s? po?i tu fi de acord mai apoi ca ai t?i nepo?i s? nu aib? sangele curat al Rophionilor?”

  Yamu surase, ?Dac? ei vor fi s?n?to?i ?i ?n?elep?i pentru mine nu va face prea mare diferen?a c? au sau nu sangele neamului nostru curat. ?i da, trebuie s? recunosc ?i eu c? nu-s ?ntru totul de acord cu decizia b?iatului meu. ?i sunt p?rinte ?ns? ?i ?tiu prea bine valorile pe care le-am sem?nat ?n inima copilului meu. De aceea ?i ?tiu c? oriunde n-ar fi el mereu o s? fie demn de lauda Rophionilor. La fel ?i ai lui copii o s? fie candva ?nv??a?i s? le respecte. ?i, chiar de-or fi simpli oameni ?i nu lupi magici, eu ?i voi iubi nespus. Pe ai mei nepo?i, c?ci vor avea totu?i sangele meu curgandu-le prin vene, iar asta ?i face sfin?i ?n ochii mei.”

  Apoi Yamu t?cu, surazand melancolic. ?i da… visa deja la nepo?i, chiar dac? ?tia c? mai are ?nc? de a?teptat pan? s?-i vad? alergand pe uli?ele satului Rophionilor. Acea a?teptare ?ns? nu era ap?s?toare pentru el, c?ci ?i d?dea astfel ?ncrederea c? poate maine va fi un viitor mai bun. Iar a lui ?ncredere ?i molipsi ?i pe b?tranii satului ?n cele din urm?, care d?dur? ?mp?ciuitori din cap ?i deciser? unanim c? dac? Yamu respecta decizia lui Kku?ai ?i avea de gand s?-i fie mereu al?turi ei nu erau nimeni pentru a se ?mpotrivi acelei decizii.

  ***

  La cam o or? dup? alegerea f?cut?, ?n timp ce cei doi se aflau deja la grajduri, Yellen se ?ntoarse brusc spre Kku?ai ?i-i spuse, ?Nu ?i se pare c? te-ai cam pripit ?n alegerea f?cut??” Apoi, cand Shinar se apropie de ea ?i ?ncepu a-i c?uta cu botul prin buzunare, fata ?ncepu s?-l mangaie, iar calul se l?s? pur ?i simplu r?sf??at.

  ?M-am pripit? Crezi?” O ?ntreb? Kku?ai surazand, ?n timp ce mangaia ?i el botul negru al calului.

  ?Da. Absolut,” ?i spuse ea t?ios. ?Nu m? cuno?ti. De aceea ??i spun s? alegi pe altcineva cat mai ai timp.”

  ?Ba n-am s-o fac.”

  ?De ce m? rog?” ?l ?ntreb? Yellen, ?ncruntandu-se.

  ?Pentru c?-i prea tarziu s? aleg pe cineva. Mai mult decat atat: de dau ?napoi o s? par ?n ochii tuturor ca fiind o persoan? ?ov?ielnic?. Ceva ce n-am de gand s? accept.”

  ?Mare scofal?,” i-o ?ntoarse fata. ?De parc? conteaz? atata ce gandesc al?ii. Important e ca ?ie s?-?i fie bine, c?ci nici tu nu sim?i nimic pentru mine ?i nici eu pentru tine.”

  ?Putem ?nv??a ?ns?. ?n timp: s? ne iubim ?i s? avem grij? unul de altul.”

  ?Dar e nebunie curat? ce spui, Kku?ai. Cum po?i for?a o inim? s? bat? pentru cineva dac? ea ?n genere nu cunoa?te iubirea?” Dup? care ochii ei se a?intir? ?n cei ai b?iatului. V?zandu-l ?ns? surazand ea se ?ncrunt? iar, ?Sau ?i se pare cumva u?or?”

  ?U?or nu e. Recunosc asta. Totu?i: nu m? dau b?tut eu.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c?-s ?nc?p??anat din fire,” ?i spuse b?iatul, apucand-o brusc de man?. Apoi el lipi mana fetei de pieptul lui ?i puse palma lui peste a ei, de parc? ar fi vrut s? se asigure c? fata nu fuge de acolo f?r? acordul lui. ?De altfel ?mi place cum bat ale noastre inimi. La unison de altfel.”

  ??i totu?i nu bat ele pentru cel?lalt. Doar pentru via??.”

  ?De bat pentru via?? atunci o s? bat? ?i din cauza iubirii,” spuse b?iatul hot?rat. ?E nevoie doar de timp.” Dup? care, pe neprins de veste, o s?rut? pe fat? pe obraz. Un s?rut care o f?cu pe Yellen s? ro?easc? pan? ?n varful urechilor.

  ?S? ?tii c? nu-i cinstit a?a,” se r?sti ea la el, eliberandu-?i mana din a lui prinsoare. Dup? care ??i atinse fa?a cu ambele palme, ?ncercand s?-?i ascund? sfiala.

  Kku?ai surase ?ns?, pl?cut surprins de acea stanjeneal? a fetei. Ba chiar era ?i fericit, c?ci triumfase ?n ziua aceea, furandu-i fetei m?car un s?rut inocent. Din cel pe buze se cam sfia ?i el ?ns?. ?tia totu?i c? mai era timp pentru asta. De aceea, pentru a-?i ascunde acele ganduri stangace, privi b?iatul la Shinar, c?ruia ?i spuse, ?Cinstit sau nu e de datoria b?rbatului s? cucereasc? cum poate inima unei femei. A?a c?, m?i Shinare, pan? eu prind curaj s? fac asta, ai grij? de a mea inim?. Mai ales dup? acel accept.” Dup? care ?ntoarse spatele locului ?i fugi de acolo de-i sfaraiau c?lcaiele.

  Yellen ?ns? ?i strig? din urm?, ?Eu n-am acceptat totu?i!”

  ?Eu ?ns? cred c? da,” ?i spuse Nathaniel surazand. Din aceast? cauz? ?i tres?ri fata ?i-l privi ?int?. ?l v?zu astfel ap?rand din unul dintre staule.

  ?De mult mi te-ai ascuns acolo?” ?l ?ntreb? fata pus? pe har??.

  ?Ascuns?” Nathaniel surase iar apoi. ?Ba n-am stat ascuns eu, ci doar n-am vrut s? m? ar?t ca s? nu ?ntrerup acea dulce iubire a doi tineri.”

  ?Iubire? Nu m? f? s? rad. Eu nu iubesc pe nimeni ?i n-am de gand s? iubesc.”

  ?Atunci trebuia s?-l refuzi.”

  ?Asta am ?i f?cut. Sau ce, n-ai auzit ce i-am spus?”

  ?De auzit am auzit eu, de convins ?ns? nu m-au convins deloc. De altfel cuvintele sunt ?n?el?toare, c?ci una po?i spune, dar alta gandi. O palm? ?ns?…”

  ?Nu exagera,” ?l apostrof? fata. ?Cum l-a? fi putut lovi dup? boal??”

  ?Iar asta e grij? deja.” Privi ?ns? Nathaniel brusc ?n alt? parte cand fata ?l privi chiora?. ?Dar, de vrei s? te min?i pe tine, n-ai decat.” Dup? care, cu mainile ?n buzunare ?i fluierand u?or a pagub?, Nathaniel se ?ndep?rt? de fat?.

  A lui nep?sare ?ns? o f?cu pe fat? s? se ?ncrunte. Sim?ind ?ns? botul cald al calului atingandu-i mana, Yellen ?l privi ?i-l ?ntreb?, ??i totu?i, m?i Shinare, ce m? fac acum? Cred c? m-am pierdut de tot.” Dup? care, oarecum trist?, c?ci chiar nu se mai ?n?elegea pe sine, fata ??i lipi fruntea de cea a calului.

  Shinar ?ns?, de parc? ar fi ?n?eles ce era ?n sufletul tinerei, nechez? u?or. Apoi o ?mboldi u?or cu botul ?n piept, dar nu ca s-o ?ndep?rteze, ci doar ca s-o fac? s? ?n?eleag?, chipurile, ?Tu nu-?i f? griji! Eu tot ?n?eleg - c? ?i-i greu pe suflet, c? nu ?n?elegi via?a ?i c? e?ti confuz?. Dar chiar ?i a?a nu uita de mangaiatul cela, c?ci ?mi era atat de bine cu el.” Un mesaj pe care Yellen ?l ?n?elese numaidecat, c?ci mana ei ?ncepu apoi ai mangaia u?or botul.

  Apoi, cand ambii sim?ir? iar fericirea ?n suflete, fata ?l privi surazand ?i-l ?ntreb?, ?Iar tu, Shinare, cum stai tu cu inima? E lini?te ?n ea sau doar furtun?? De-i lini?te atunci d?-mi ?i mie din ea, iar de-i furtun? alung-o, c?ci nu-?i face bine deloc.”

  ***

  Dup? ce-o l?sase pe Yellen la staulul lui Shinar, Nathaniel se apropie de un stejar b?tran, lang? trunchiul c?ruia se a?ez? cat de curand. Apoi oft? u?or, c?ci cuvintele pe care cei doi copii ?i le spuser? ?l puser? oarecum pe ganduri, chiar dac? ?n fa?a lui Yellen nu ar?tase asta. Trecuse sub t?cere ?ns? ale sale ganduri ?i-a sa ?ngrijorare, doar pentru c? nu voia ca ?i Yellen s? se simt? la fel.

  Se ?ncrunt? ?ns? cat de curand aducandu-?i aminte de acel s?rut furat de Kku?ai cand ale b?iatului buze atinser? u?or obrazul fetei. ?i era Nathaniel chiar gelos, chiar dac? n-o ar?tase, c?ci atunci cand auzise ?oc?itul buzelor celea s?ltase de jos ?i vruse s? se apropie de ei ?i s?-i certe pentru grab?. ?l oprise ?ns? inima ?i vocea con?tiin?ei care-i spuse, ?Ce-ai cu ei? ?i mai ales: ce-i cu gelozia asta de frate, m?i Nathaniele m?i? Doar stai cuminte locului ?i caut?-?i de treab?. De problemele lor s-or ocupa ei singuri, iar de-or avea nevoie de-un sfat s-or apropia ?i l-or cere ei singuri. Sau ce… te sim?i cumva cu musca pe c?ciul?, c?ci la fel ca ?i acel copil i-ai furat un s?rut Samayei?”

  Scutur? brusc din cap cand acest gand ?i trecu iar prin minte. Apoi se ?ncrunt? iar dandu-?i seama c? se certa pe sine pentru s?ruturile tainice cu Samaya. N-ar fi trebuit ?ns?, c?ci fuseser? s?ruturi nevinovate. Dar…” Tres?ri, auzind vocea lui Fenrir ?n dreapta sa:

  ??i totu?i e greu, nu-i a?a?”

  ?Cu ce anume?”

  ?Cu gelozia de frate.” Dup? care Fenrir zambi oarecum melancolic ?i se a?ez? al?turi de tan?r.

  Nathaniel nu-i r?spunse ?ns?, de?i un ?E greu, recunosc,” i se ?nvartea pe limb?. Apoi, cand sim?i o ap?sare dureroas? pe piept, el ?ntreb?, ?Cum crezi, sunt ei bine acolo?”

  ?Te referi la Samaya ?i restul?” Nathaniel d?du din cap c? da. ?Sunt bine. Pe moment. Dup? ?ns?… iaca nu-s sigur,” r?spunse Fenrir trist.

  ?De ce spui asta? Ai vorbit cu Samaya?”

  Fenrir d?du ?ns? din cap c? nu. ?P?durea deja nu-mi mai vorbe?te, Nathaniel. La fel ca aerul din jur. Da iaca motivul pentru care p?durea tace mi-i necunoscut. La fel nu ?n?eleg cine anume s? fie de vin? pentru asta: Parca, vulpea sau Tenebre.”

  ??n ciuda acestui fapt pari calm ?ns?. De ce?”

  ?Pentru c? e ceva ce simt, Nathaniel. De altfel ceva ce cred c? simte ?i Samaya, c?ci sufletele-gemene mereu simt ce simte cel?lalt. De aceea ?i-s lini?tit, c?ci de-ar fi fost Samaya ?n pericol mi-ar fi fost greu pe suflet. Recunosc ?ns? c?-s totu?i ?ngrijorat ?n acela?i timp, c?ci atat de multe pericole ?i pasc pe ei acolo.”

  ?Poate ?i ai dreptate,” murmur? Nathaniel ganditor. ?Pe mine ?ns? nu t?cerea m? ?ngrijoreaz?, ci natura. Pare ?epoas?. Ca un arici ce-a sim?it pericolul apropiindu-se de el. Ori poate simt astfel pentru c?-s ?ntr-o p?dure pe care n-o cunosc? Iaca nu mai ?tiu nici eu.”

  ??i totu?i ai dreptate. Aceast? p?dure se schimb?. La fel ca toate celelalte cred. ?n ceva necunoscut nou?. Probabil necunoscut ?i r?ului ?n acela?i timp. Un fel de masc? sau armur? pe timp de r?zboi. Dar… de-i bine asta sau de r?u… nici eu nu ?tiu. O s? afl?m ?ns?. Cat de curand posibil, c?ci r?zboiul ?sta se apropie atat de repede de noi.”

  ?A? vrea eu totu?i s? ?ntarzie r?zboiul. O eternitate de trebuie.”

  ?De ce?”

  ?Ca s? fim ?i noi ?mplini?i, la fel ca to?i restul. M? refer aici la a cunoa?te to?i ce-i iubirea ?i ce-i ?mplinirea de p?rinte, c?ci chiar dac? gelozia asta de frate m? ucide u?or pe din?untru tot sunt sigur c-a? putea s-o ?in ?n frau doar pentru ca Yellen s? simt? ce-i dragostea ?i la fel s? plang?.”

  ?O dorin?? ciudat? ?n opinia mea,” spuse lupul surazand. Nathaniel ?l privi totu?i ?ncurcat. ?M? refer la faptul c? ??i dore?ti ca Yellen s? plang?, cand mai to?i fra?ii ??i doresc ca ale lor surori s? fie fericite.” Dup? care Fenrir se uit? ?int? ?n ochii tan?rului ce ?edea al?turi de el.

  ?Eu m? refeream la lacrimile ce desc?tu?eaz? sufletul, Fenrir. La fel la lacrimile de fericire, c?ci… cred c-am mai spus asta odat?: Yellen n-a plans nicicand. Nici cand sufeream cu to?ii ?i nici cand eram ferici?i. Nici chiar atunci cand p?rin?ii no?tri au trecut ?n nefiin??. De asta ?i sunt atat de ?ngrijorat pentru ea, c?ci simt c? lacrimile pe care ea le ?ine cu for?a ?n al ei suflet o fac cumva s? ?mpietreasc? pe din?untru. O transform? ?ntr-o fiar? ciudat?, una pe care n-a? vrea s-o cunosc nicicand.”

  ?Eu totu?i cred c? exagerezi acum, Nathaniel. Nu cred c? Yellen ?mpietre?te pe din?untru doar pentru c? nu plange. Poate doar astfel se simte ea mai sigur? pe sine. N-ai de unde ?ti asta. Dar totu?i, dac? tot vorbim acum despre tine, spune-mi: cum au murit ai vo?tri p?rin?i? Ceva nea?teptat sau poate o boal??”

  ?O ambuscad?!” Spuse Nathaniel, privind iar ?n fa??. ?S-a ?ntamplat pe cand eram ?nc? copil ?i aveam vreo 13 ani doar. A fost atunci cand am mers cu tata la van?toare. Cu tata ?i cu al?i b?rba?i din grup. Doar c?, de?i n-am crezut noi c? se va ?ntampla asta, s-a ?ntamplat: i-am ?ntalnit pe Vanamari ?i pe Yātrīkare la o r?scruce. Restul ?ns?… nu mi-l amintesc. Yellen ?ns? da, c?ci ea a v?zut moartea p?rin?ilor no?tri cu ochii ei.”

  Fenrir scutur? ?ns? brusc din cap, ?Stai c? nu ?n?eleg: cum Yellen a v?zut moartea p?rin?ilor t?i dac? nu era?i cu to?ii atunci? Ai spus doar c? era?i doar b?rba?i ?n grup cand a?i mers la van?toare.”

  ??i ai dreptate. Asta am spus. Doar c? ?n timp ce ne ?ntorceam o s?geat? tras? de nic?ieri m-a r?nit ?n um?r. O s?geat? care am crezut c? a fost tras? de o Yātrīkar. M-am ?n?elat ?ns?, c?ci atunci unul dintre ai no?tri c?uta s? m? ucid?.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? voia postul tat?lui nostru. Voia s? fie liderul Siarilor.”

  ?Ceva straniu dup? mine, c?ci cand cineva vrea s? fie lider trebuie s-o demonstreze prin calit??i nu doar prin dorin?e. Apoi nu oricine ajunge lider. Mai exist? ?i consilii pentru asta. La fel cred c? se ?ntampl? ?i ?n lumea oamenilor.”

  Nathaniel zambi ?ns? cu am?r?ciune, ?S? ?tii c? nu-i chiar a?a, Fenrir. Uneori oamenii sunt mai complica?i decat fiarele, dac? pot s? fac o astfel de compara?ie cu to?i restul. F?r? s? sup?r pe cineva. La fel oamenii prefer? s? fac? lucrurile pe ascuns ?i nu f??i?, crezand c-o s? aib? mai mare succes astfel. A?a cum s-a ?ntamplat ?i cu acel Ison, cel care l-a tr?dat pe tata. De altfel, de nu m-ar fi r?nit el atunci ?i n-ar fi trebuit apoi s? fiu dus cat mai repede ?n tab?r? ca s? mi se acorde ajutor, ai no?tri n-ar fi luat-o pe scurt?tur? ?i n-ar fi nimerit ulterior ?n ambuscad?.”

  ?Cum r?mane cu a ta mam? ?ns?? Cum a murit ea? De inim? rea dup? ce ?i-a pierdut so?ul?”

  ?Ba nu. Era ?i ea acolo. ?n locul unde am fost noi ataca?i. Asta din cauza c? a avut o presim?ire rea de cand ne-am pornit la van?toare. De fapt ne vorbise despre asta cu zile ?nainte de van?toare. Tata ?ns?, care era umblat prin lume, i-a spus s? nu-?i fac? griji, c?ci presentimentele ?s doar pentru cei frico?i. S-a ?n?elat ?ns?. Atat de mult s-a ?n?elat…” Apoi Nathaniel t?cu o vreme. La fel t?cu ?i Fenrir. Fiecare din ei ?ns? privea ?n alt? parte: Fenrir la fa?a trist? a lui Nathaniel, iar acesta din urm? ?n fa?? de parc? ar fi v?zut acele evenimente din trecutul s?u ?ndep?rtat chiar ?n fa?a ochilor. Apoi, ?ntr-un tarziu, tan?rul spuse, ?Revenind ?ns? la mama… cand a sim?it c? ap?sarea de pe suflet o ucidea ?ncet, a luat-o pe Yellen de man?, care avea opt ani pe atunci, ?i a pornit ?n ?ntampinarea noastr?. ?i nu doar ele, ci ?i b?tranul Solan, c?ci el n-a vrut s-o lase singur?, c?ci era om ?n?elept b?tranul Solan. Experimentat de altfel, c?ci eu ?i Yellen am supravie?uit atunci datorit? lui, c?ci ei au ajuns lang? noi cand deja ne luptam cu Vanamarii ?i Yātrīkarele.”

  ??i? Ce s-a ?ntamplat cu tat?l t?u? A fost ucis de una dintre Fecioarele Demonice?”

  Nathaniel d?du ?ns? din cap c? nu. ?L-au ucis ai lui,” murmur? el cu durere ?i lacrimi amare i se scurser? pe obraz. ?Sabia acelui Ison i s-a implantat ?n piept, scurgandu-i pan? ?i ultima pic?tur? din via?? din al lui trup. Iar mama, v?zandu-l pe tata c?zand, s-a repezit spre el. Dar… a c?zut ?i ea, r?pus? de o Fecioar? Yātrīkar.”

  ?Asta deja e trist. Nu ?n?eleg ?ns? cum Solan, tu ?i Yellen a?i sc?pat atunci.”

  ?Nu ?tiu nici eu prea bine. Dup? cum spuneam nu-mi amintesc. Ce ?in minte ?ns? e ce mi-a spus b?tranul dup? asta. Cum c? atunci cand Yātrīkarele s-au uitat la noi p?reau s? nu ne vad?. De?i el ?i Yellen le priveau ?int?. De asta ?i am spus mai devreme c? ea a v?zut cum ai no?tri p?rin?i au murit.”

  ?Acum ?n?eleg: Yātrīkarele nu v-au v?zut atunci din cauza lui Yellen. Dar totu?i, sunt ?nc? confuz: dac? acel Ison l-a ucis pe al t?u tat? ca s? devin? lider de ce nu-i acum? L-au judecat ai vo?tri?”

  ?Ba nu. A murit ?i el ?n acea zi. O Yātrīkar i-a t?iat ?i lui firul vie?ii, iar dup? asta al lui trup a fost l?sat s? zac? ?n acea p?dure f?r? piatr? de c?p?tai. B?tranul Solan l-a l?sat acolo, cu restul din neamul nostru, care au mers apoi s? ia trupurile celor c?zu?i ?n lupt? dup? ce Yātrīkarele ?i Vanamarii au plecat. ?i… ?in minte c? vorbeau dup? asta unii c? acel Ison era ?nc? ?n via??. Ai no?trii ?ns? l-au l?sat acolo, c?ci nu-i loc pentru tr?d?tori printre Siari.”

  ?E totu?i trist, chiar dac? adev?rul. La fel cum ai ?i tu dreptate: oamenii sunt mai complica?i ca noi. Sau poate e doar ceea ce crede?i voi, c?ci nu va fost dat s? tr?i?i atat de mult printre noi, cei cu puteri magice.”

  ?Nu cred c?-i din cauza asta, Fenrir. Cred c?-i mai mult din cauza vie?ii. ?n special a celor tr?ite de noi, c?ci ?n via?? am tr?it ?i bune ?i rele. Asta ne-a ?nv??at s? fim uni?i ?i s? ne ap?r?m unii pe al?ii. Dar, dup? cum spuneam, asta r?ne?te mult ?i sufletul. La fel cum cred c?-i r?nit sufletul lui Yellen, care n-a plans nicicand ?i pe care o v?d mai mereu trist? ?n ultima vreme.”

  ?Eu ?ns? cred c?-i normal s? fie astfel, Nathaniel. Pan? la urm? v-a?i crescut unul pe altul dup? ce ai vo?tri p?rin?i n-au mai fost. Din aceast? cauz? ?i v-a?i maturizat ?nainte de vreme. La fel cum cred c-ai f?cut o treab? bun? ?nv??and-o s? fie om de n?dejde pentru al?ii.”

  ?N-am f?cut-o ?ns? singur, ci cu restul Siarilor. La fel b?tranul Solan ne-a fost mai apoi p?rinte dup? acea zi tragic?. De asta ?i-o s?-i fiu ve?nic recunosc?tor. Chiar dac? nu mai e deja printre noi.” Apoi Nathaniel privi cerul ?i zambi, c?ci pe acel imens cer negru z?ri pentru o clip? chipul b?tranului Solan. Era ?ns? doar ceea ce voia tan?rul s? cread?: c? b?tranul era deja ?n Aeon, a?teptand o nou? ?ans? s? renasc?, f?r? s? ?tie c? poate b?tranul pierduse acea ?ans? cand schimbase a sa via?? pe o alta. F?r? regrete de altfel…