?n timp ce ?naintau prin p?dure, Lodur ?i Gaea v?zur? mai mul?i copaci d?rma?i la p?mant sau care avuser? de suferit de pe urma ac?iunilor nes?buite ale celor cu puteri magice ?i care erau de partea r?ului. De asemenea erau ?i multe locuri prin p?dure cu p?mant parjolit pan? se v?zu solul negru. Locuri distruse anume dup? ce Tenebre se r?fuise cu copacii P?durii Rophion, ?n ?ncercarea ei disperat? de-ai ajunge pe Fenrir ?i restul din urm? cand aceia o deposedar? de Palantir.

  Asta ?ns? nu fu tot ce-i impresion? pe cei doi Titani. Cel mai mult le atrase aten?ia lini?tea p?durii. O lini?te stranie de parc? ar fi fost cea de dinaintea furtunii. ?i, de?i ?tiau ei c? era normal ca o p?dure magic?, precum era P?durea Rophion, s? simt? r?ul ?i de departe, erau ei de asemenea siguri c? mai era ceva ciudat acolo. La fel se mai sim?ea influen?a cuiva ?n acea p?dure. Nu ?tiau ?ns? a cui, dar aveau de gand s? afle. De aceea ?i ?naintar? prin p?dure, la pas lent, dar f?r? oprire.

  Doar c?, ?n clipa ?n care ?ntalnir? ?n calea lor un copac gros, c?zut cumva de-a curmezi?ul drumului, cei doi se oprir?. De apropiat ?ns? de el nu se apropiar?. Doar ?l privir? din dep?rtare, opri?i cam la cincizeci de metri de el, analizandu-l cu mare aten?ie, c?ci sim?eau ei cumva c? acel copac c?zut avea o istorie. ?Asemeni unui o?tean c?zut la datorie,” cum gandi Lodur. ?Dar totu?i e unul magic. Ciudat de interesant. De asta ?i sim?i nevoia s? stai ore ?n ?ir, a?a, nu departe de el, ?i s?-l prive?ti ?n t?cere, analizandu-i fiecare loc?or de pe scoar??.”

  Aceste ganduri ale lui Lodur o f?cur? pe Gaea s? surad?. Nu spuse ?ns? nimic. Doar privi la splendoarea copacului, pornind de la ale lui r?d?cini groase, pe jum?tate ?nc? ?n p?mant, ce nu-i permiser? s? se usuce, de?i era ?ntins la p?mant s?rmanul. Acele r?d?cini ?ns? erau ?i uscate pe alocuri, acolo unde aerul avuse o mai mare influen?? asupra lor, iar apa nu ajunse. De asta ?i ar?tau ele ciudat, de parc? ar fi fost ghearele vreunei fiare mistice, din pove?tile de groaz? spuse de b?trani copiilor ca s?-i ?in? departe de locurile necunoscute ?i primejdioase. Dar, chiar dac? ar?ta straniu, acea form? ?de speriat” a r?d?cinilor nu era decat o modalitate inocent? a b?tranului copac de-a se ap?ra de rele. Totodat? ele transmiteau vr?jma?ilor un gand ?n?eles doar de cei ce-au tr?it o via?? ?n sanul naturii, ?De te apropii prea mult, mai ales cu gand r?u, s? ?tii c? mu?c.” Doar c? s?rmanul copac de mu?cat n-avea habar ?i la fel ?l cam l?saser? puterile dup? ce c?zuse la p?mant.

  ?i c?zuse s?rmanul ?n ciuda faptului c? era falnic ?i gros de abia l-ar fi putut cuprinde ?ase b?rba?i zdraveni de s-ar fi apucat ei de maini. Astfel, c?zut la p?mant, permise copacul mu?chiului verde s?-l acopere ?n mare parte, iar acolo unde mai r?maneau locuri goale, neacoperite, se vedea o scoar?? neted?, lucioas?, cu desene stranii, dar care ?i d?deau copacului un farmec aparte. La fel ca acel covor verde ?i moale din mu?chi ce acoperea cu grij? locurile noduroase de pe scoar?? de parc? ar fi ?ncercat astfel s? p?zeasc? copacul cela de vreme rea ?i pierzanie.

  De altfel era cumva ??n?eleapt?” decizia mu?chiului de a acoperi acele locuri, c?ci ?n?elegea se pare importan?a lor. Nimic straniu pentru natur?, dar atat de necunoscut? multor fiin?e, c?ci anume datorit? acelor noduri se putea calcula varsta copacului ?i cate secole de-a randul d?inuise el falnic deasupra p?mantului, patru sute ?n cazul celui c?zut. La fel se vedea ?i m?re?ia naturii pe el, c?ci nodurile celea nu erau pe-o linie dreapt?, ci cumva ?n zigzag, la intervale egale totu?i ?i v?zute pe toat? suprafa?a copacului.

  Asta ?ns? nu era cel mai important la acel b?tran o?tean c?zut. Ce impresiona mult la el era c? pe multe dintre acele noduri p?s?rile ??i creaser? cuiburi, iar ?n altele, care fuseser? mancate de carii, iar cariile de cioc?nitori, care creaser? mai apoi mici scorburi, se aciuaser? vie?uitoarele.

  ?O stranie ?i perfect? aranjare a naturii,” spuse Gaea dintr-o dat? ?n ?oapt?.

  ?La ce anume te referi?” O ?ntreb? Lodur oarecum ?ncurcat.

  ?La acel copac. Care-i perfect ?n felul lui, chiar dac? arat? el asta stangaci. Totodat? e m?rinimos, c?ci a primit atatea suflete pe lang? el, ocrotindu-le.”

  ?Se prea poate s? nu fi avut ?ncotro,” spuse Lodur surazand. ?Pan? la urm? s-a v?zut ?ngenuncheat ?n fa?a vremii. Astfel, odat? c?zut, nu-i r?manea decat s? accepte voia lumii ?i-a naturii care i-a controlat anii.”

  ?Ce dac? nu-i chiar a?a?” ?l ?ntreb? Gaea pe un ton serios. O tonalitate a vocii care-l f?cu pe Lodur s-o priveasc? prelung. Gaea ?ns? nu-l privi, ci se uita atent mai la baza copacului, undeva sub el parc?, unde, pe jum?tate b?gat? ?n p?mant, se afla vizuina unui mic bursuc. O c?su?? stranie, c?ci p?rea destul de mic? dup? ?u?a” care d?dea ?n afar?. Era ?ns? o iluzie perfect?, ca s? ?in? du?manii departe de c?su?a lui, pe m?ritele vulpi, care aveau prostul obicei s?-?i bage adesea nasul ?n barlogul lui ?i s? i-l ?spurce.” ?i anume vederea n?sucului bursucului ?i d?du puteri Titanidei s?-?i continue gandul, ?M? refer aici la faptul c? copacii sunt ?n genere m?rinimo?i din fire. De asemenea ador? s? fie ?nconjura?i de via??. ?n special de fiin?ele mici, care nu doar c? le ?in companie, dar ?i fac s? se simt? ?i importan?i. Precum acel mic bursuc de colo, c?ruia i se vede doar nasul, ?i care mai ?nainte nu se putea bucura de ocroteala copacului din cauza c? nu putea ajunge sus.”

  ?Se putea strecura ?ns? printre r?d?cinile copacului,” insist? Lodur.

  ?Ba nu, Lodur. N-ar fi f?cut asta, c?ci ar fi ?nsemnat s?-l d?rame cu timpul la p?mant. Plus la asta, bursucii ador? locurile calde ?i curate. Mult ?n p?mant ?ns? ?i unde-i ?i mult? umezeal? e un loc pe care ei nu-l prefer?. Acum ?ns?, dup? ce acest copac a c?zut, se poate ?i el bucura din plin de a lui m?rinimie.”

  ?Ce se va ?ntampla ?ns? cu acel mic bursuc cand acest copac nu va mai fi?”

  Gaea surase, ???i va c?uta alt? c?su??. Doar c? m? ?ndoiesc c? ?i acest bursuc va mai exista atunci.”

  R?spunsul Titanidei ?l ?ncurc? pe Lodur. ?De ce?” ?ntreb? el dintr-o dat?.

  ?Pentru c? va mai trece ?nc? mult? vreme pan? cand acel trunchi c?zut va disp?rea cu totul din aceast? lume. Zeci de ani sau poate sute, c?ci o fi el oropsit ?i b?tut de vreme, dar totu?i mai p?streaz? ?nc? ?n sine mandria anilor ce-au trecut.”

  Lodur surase. ?De-ar fi a?a ?i cu ceilal?i.” Fu randul Gaeiei s? se simt? ?ncurcat?. De asta ?i surase iar Lodur v?zand-o privindu-l insistent. Apoi se gr?bi s? spun?, ?M? refer la oameni ?i la celelalte creaturi. De-ar ar?ta ?i ei mai mult? m?rinimie ?i dragoste pentru tot ce ne ?nconjoar? ar fi mai bine ?i acestei lumi ?i mai pu?in? durere ?i moarte.”

  ??i totu?i asta nu-i posibil, Lodur. Pan? la urm? e nevoie de echilibru ?n lume. Nu poate fi doar soare de exemplu c? s-ar usca totul ?n jur. La fel nu poate fi doar ?ntuneric c? n-ar cre?te nimic. Iar de-i prea mult? ploaie de exemplu totul putreze?te. La fel ca sufletul unuia care prime?te doar r?ul ?n?untru ?i care n-are pic de bun?tate ?n el.” Apoi Gaea oft? ?i privi ?ndelung la acel trunchi de copac c?zut, care de?i avea atata bun?tate ?n el fusese totu?i r?pus de vreme.

  Surase ?ns? cu bun?tate cand auzi din dep?rtare chemarea tainic? a unor pui de pas?re a c?rei cuib se afla tot pe acel trunchi. Era un cuib nu prea mare, ascuns ?ntr-o mic? scorbur?, prin deschiz?tura c?reia se vedeau ?apte ciocuri mici, larg deschise ?n ?ncercarea lor disperat? de a cer?i de mancare.

  ?Acum ?n?eleg,” r?spunse Lodur dintr-o dat?. Gaea ?ns? ?l privi confuz?. ?M? refer la faptul c? e?ti mereu radiant? ?i ui?i de rele anume cand e?ti ?n sanul naturii. Cand e?ti printre oameni ?ns? te simt mai mereu iritat?. Oarecum r?ut?cioas?.”

  Gaea surase iar, ?De ai flori ?n suflet, flori d?ruie?ti ?i altora. Arunci cu pietre ?ns? de ?i-i sufletul ?mpietrit.”

  ?Cum r?mane cu acei pui de pas?re ?ns?? Nu par a fi orfani. Dar totu?i simt nostalgia ?i grija ?n sufletul t?u.”

  ?Pentru c?-s mici,” r?spunse Titanida f?r? ezitare. ??i atat de neajutora?i.”

  ?Dar nu-s l?sa?i de izbeli?te. La asta ar trebui s? te gande?ti ?n primul rand v?zandu-i. Nu la teama c? ar r?mane poate fl?manzi.”

  ??i totu?i teama asta nu poate s? nu existe ?n sufletul unei mame, Titane Lodur. La fel e mereu prezent? ?n inima mea. O team? pentru foamea ?ntregii naturi de fapt,” ad?ug? ea melancolic?, privind apoi cu triste?e ?n jur, la copacii ce p?reau adormi?i, gri, oarecum atin?i de vraja r?ului.

  Tres?ri ?ns? brusc ?i privi iar spre trunchiul c?zut cand z?ri, chiar sub acel copac, un mic n?suc negru. Apoi ap?rur? doi ochi negri, ce clipeau vioi ?i ?iret, dar ?n care nu se vedea pic de r?utate totu?i. De aceea ?i zambi Titanida. Dup? care, l?sandu-se ?n pirostrii, privi cu aten?ie la cele dou? urechi sure ?i pufoase ce ie?ir? din v?g?un? ?naintea n?sucului ?i-a ochi?orilor. Iar dup? urechile celea ap?ru ?ntreaga bl?ni?? sur? ?i pufoas?, terminat? ?ntr-o mic? coad? de aceea?i culoare.

  Pe Lodur ?ns? mai mult decat ging??ia iepura?ului ?l minunar? ai lui ochi l?crimo?i. ?De parc? ar fi plans o noapte ?ntreag? dup? un morcov,” gandi Titanul surazand. Fu surprins ?ns? auzind glasul Gaeiei ?n capul lui:

  ??i ai dreptate. Are ochii l?crimo?i din cauza foamei ?i c? l-au ros gingiile ?ntreaga noapte. De altfel pentru asta ?i are din?ii cei doi din fa?? atat de mari: s? poat? roade tot ce ?ntalne?te ?n cale.” De data asta vocea Gaeiei fu juc?u?? ?i deloc trist?. Cel mir? ?ns? pe Lodur fu faptul c? ea ?i vorbise telepatic. ?n?elese ?ns? curand c? f?cuse Titanida asta ca s? nu sperie micul ghemotoc de blan? sur?.

  Dup? care, ?n t?cere ?i privind cu curiozitate la cele dou? urechi pufoase ?nso?ite de o codi?? la fel de pufoas?, a?teptar? s? vad? ce-o s? fac? el. Iepurele ?ns? nu era prost deloc, de?i sclipea atat de viu inocen?a ?n ochii lui. Asta probabil pentru c? era p??it. Din aceast? cauz? ?i privi el mai ?ntai cu aten?ie ?n jur dup? ce ie?i din a lui c?su??: ca s? fie sigur c? m?rita vulpe nu-i prin preajm? s?-l pape. Dar, v?zand c? totu?i nu-i nimeni acolo, se decise s? se ?ndrepte spre p?dure.

  Se opri ?ns? dup? cateva ?op?ieli cand ovalul alb al urechilor sale lungi surprinse un zgomot. Era acel piuit continuu al puilor care cereau ?ntruna de mancare. Un zgomot care p?ru s?-l deranjeze pe iepura? ?i care-i era totu?i interesant ?n acela?i timp. Din aceast? cauz? ?i se ?nturn? el din drum ?i, tot ?op?ind pe cele patru l?bu?e cu puf alb la baz?, se porni spre copac. Doar c? nu direct spre el ?op?ia ghemotocul de blan? sur?, ci cumva spre dreapta, acolo unde se vedea o r?d?cin? groas? pe care te puteai urca apoi pe trunchi.

  De altfel asta ?i f?cu iepura?ul de cum ajunse lang? r?d?cina ceea: s?ri pe ea mai ?ntai, dup? care, ?ncet-?ncet, ?op?i ?n sus pan? ajunse pe trunchi. Acolo se opri ?ns?. ??i plec? ?ncet n?sucul ?i mirosi ?ndelung mu?chiul verde, ce mirosea pl?cut a rou? ?i-a arom? de p?dure ?i alune, sc?pate probabil de vreo veveri?? ce trecuse ?n grab? pe acolo. Dar, neg?sind el nimic bun de mancare, se hot?r? ?n sfar?it s? vad? ce-i totu?i ?n scorbura ceea. A?a c?, voios, ?op?i spre stanga, pe acel covor verde ?i moale de pe trunchi, spre scorbur?.

  Lang? scorbur? ?ns? urecheatul se opri din nou. Apoi, pleo?tindu-?i un pic urechile, ??i plec? capul ?i-?i var? un pic n?sucul s? poat? mirosi ce-i totu?i straniu cu scorbura ceea piuitoare. Al lui n?suc umed ?ns? puf?i dintr-o dat?, sim?ind un puternic miros de clocit ?i st?tut, ?n ciuda faptului c? scorbura ceea era deschis?. Mai ales ?l deranj? piuitul asurzitor al puilor cand ovalul larg al urechilor sale mari capt? strig?tul lor.

  Dintr-o dat? ?ns? bl?ni?a sur? a urecheatului tres?ri. Apoi ale sale urechi se ridicar? brusc ?n sus ?i ascultar? cu mare aten?ie un sunet pe care-l auzise nu departe de el. Era un falfait puternic din aripi, ceva ce-l f?cu s? chi??ie brusc ?i apoi s? salte un pic mai departe de scorbur?. Exact la timp, c? de nu cele dou? aripi mari ?i negre, ale mamei puilor se pare, ce loveau cu putere chiar ?n fa?a iepura?ului ?i mai ales al p?s?rii harait puternic, ce ie?ea din gatlejul ei, dar nu complet din cauza c? avea o ram? ?n cioc, l-ar fi aruncat la sigur de pe trunchi. Mai r?u decat atat: de pas?rea n-ar fi avut rama ceea ?n gur? la sigur l-ar fi apucat pe iepura? ?ntr-ale ei gheare lungi ?i ascu?ite doar ca s?-l dea pe urm? hran? puilor ei ve?nic fl?manzi.

  N-avu pas?rea norocul ?n ziua ceea s? guste carne fraged? de iepure totu?i. Motivul? Frica, c?ci cand ghemotocul cel fricos ??i sim?i inima b?tandu-i ca nebuna ?n piept ?i mai ales sim?ind c? de mai st? locului ??i g?se?te sfar?itul, ?ncepu a ?op?i pe trunchi ?napoi spre r?d?cina pe care urcase, cu gand s? scape. Doar c? nu plec? singur de lang? scorbura ceea. Pas?rea ?nnebunit?, ce p?rea s? nu vad? ?i s? nu aud? nimic ?n acele clipe, se lu? dup? el. Avea de gand se pare s?-l pedepseasc? pe ?intrusul” care ?ncercase s?-?i vare nasul ?n c?su?a ei. De aceea, cand ?l v?zu ?fugind,” se lu? dup? el, ?op?ind ?i ea pe trunchi, c?ci din cauza c? b?tea ?nc? din aripi nu putea merge normal. Nici chiar teama iepura?ului n-o opri locului. Din contr?: p?rea c? fuga lui o ?nnebunise mai tare.

  La jum?tatea drumului ?ns?, pas?rea, care era de fapt un ?orecar comun, ??i lu? zborul. Asta se ?ntampl? din cauza a dou? bra?e albe ce luar? iepura?ul de pe trunchi ?i apoi ?l stranse la piept, mangaindu-i u?or bl?ni?a. Dup? care, v?zand c? ?orecarul se avanta asupra ei s? prind? totu?i ghemotocul cela de blan? cu ghearele doar ca s? nu-l lase nepedepsit, Gaea privi la pas?re ?i-i spuse cu glas dojenitor, ?Da am ?n?eles eu, am ?n?eles. Te temi pentru pui. Totu?i nu le-a f?cut el nimic r?u puilor t?i. De aceea ?i cred c? ar trebui s? ?ncetezi s? te agi?i atata. Mai ales… nu ?n?eleg pentru ce atata t?r?boi cand n-a fost decat o aventur? nevinovat?.”

  ?orecarul ?ns? p?ru s? nu gandeasc? la fel, c?ci dup? ce se a?ez? iar pe trunchi ?i mai ales dup? ce-?i hr?ni puii cu rama ceea, se ?ntoarse spre Titanid? ?i ?ncepu a scoate sunete ciudate din gatlej. De parc? ar fi certat-o pe Mama P?mant pentru c? intervenise ?n treburile ei. Mai ales: pentru c? nu-i permise s?-l pedepseasc? pe intrus.

  Gaea ?ns?, privindu-l pe ?orecar ?int?, ?i spuse cu glas blajin, ??i ai absolut? dreptate. S-a b?gat la puii t?i. De aceea ?l cert eu pentru a sa fapt? ?vitejeasc?.” Iar tu… po?i s? ai grij? de ai t?i pui, care-s fl?manzi ?i speria?i s?rmanii din cauza a dou? urechi mari ?i sure ce le-au mangaiat ciocurile larg deschise.”

  Cuvintele Titanidei calmar? un pic furia ?orecarului. Acesta, dup? ce-?i mai spuse p?sul prin dou? sau trei strig?te puternice l?sate s?-i scape din gatlej, se ?ntoarse la cuibul ei. Nu t?cu ?ns? de tot. Cat se ?ndrept? spre cuib, mai lovi de cateva ori din aripi, strigand ?n limba ei ?i dand de ?n?eles ?vr?jma?ilor” c? dac? se bag? iar la cuibul ei la sigur se aleg cu capetele sparte.

  Ciorov?iala dintre pas?re ?i Gaea ?ns? ?l f?cu pe Lodur s? surad?. Apoi, dup? ce ?orecarul se ascunse ?n cuib ca s?-?i lini?teasc? puii, se apropie de Gaea, care ?edea a?ezat? pe trunchi ?i mangaia ?ntruna urecheatul ca s?-i lini?teasc? b?t?ile nebune ale inimi. De fapt i se zb?tea lui atat de tare inima c? mana dreapt? a Gaeiei, care-i atingea pieptul ghemotocului, sim?ea stranii pulsa?ii ?n palm? de parc? cineva ar fi b?tut ?ntruna cu ciocanul.

  Surase ea ?ns? cand Lodur ?i spuse dup? ce se oprise ?n fa?a ei, ?N-am ?tiut c? pe lang? ale fi tuturor mam? po?i fi ?i arbitru pe campul de lupt?.”

  ?Oare nu asta e rolul mamei? S? arbitreze cearta puilor ei?”

  ?Nu… probabil c? ai dreptate. N-am fost mam? ?i nici n-am eu experien?? cu copii,” spuse Lodur zambind.

  ?Ceva ce totu?i cred c-ai experimentat.” Lodur o privi confuz. ?Chiar dac? n-ai copii ai tu ni?te urechea?i c?rora le-a pl?cut mereu s? se certe ?ntre ei.”

  ?Aaaa, ai perfect? dreptate! Gemenii! Chiar uitasem de ei! De altfel… de mult nu i-am auzit eu ciorov?indu-se ?ntre ei. Mi-i sincer dor de asta.”

  ?Ceva ce totu?i mi se pare c?-i doar de form?. Dorul de ciond?neli m? refer,” spuse Gaea ?nc? surazand. Apoi, l?sand ghemotocul de blan? lang? a lui c?su??, ?i d?du ?n grij?, ?Mergi ?i stai ascuns o vreme. M?car pan? ?i trece nebunei sup?rarea. De nu a ta blan? sur? o s? fie la sigur ro?ie. ?i… stai departe de c?su?e str?ine. Mai ales nu-?i mai b?ga nasul oriunde se nimere?te. M-ai ?n?eles?”

  Iepurele ca iepurele: mare lucru din cele spuse de Titanid? nu ?n?elese. Dar, sim?ind din nou p?mantul sub cele patru l?bu?e ?i mai ales dandu-?i seama c? se afla din nou ?n fa?a c?su?ei sale, ?a?ni din prinsoarea slab? a mainilor Titanidei ?i se ascunse ?n vizuin?. Nici m?car nasul lui mic, umed ?i negru nu se mai z?ri pe urm?. Minute bune dup? aceea de altfel.

  Gaea ?ns? cl?tin? din cap cu repro?. Nu din cauza c? iepura?ul p?rea s? n-o fi ascultat pan? la cap?t, dar din cauza g?l?giei ce se auzea din scorbur?. ?Se pare c? nebuna nu s-a lini?tit ?nc?,” spuse ea cu glas dojenitor.

  ?Ori poate ??i ceart? doar puii c?-s frico?i? Cum a v?zut c? tu ?i-i cu ?du?manul” ?i nu cu ea…”

  Titanida ?ns? privi cu oarecare repro? la Lodur. Apoi, ar??goas?, ?i spuse sec, ?Bine c? le ?tii tu pe toate. ?i acum s? mergem! Am pierdut deja destul timp cu certuri str?ine. E timpul s? le c?ut?m pe ale noastre.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele Titanului ?i se ?ndep?rt? cu pa?i largi de acel loc.

  V?zandu-i ?sup?rarea” Lodur surase. ?Mai ceva ca un copil se sup?r? de cineva ?i arat? gre?eala.”

  ?S? ?tii c? te aud. ?i… n-a fost gre?eal? deloc. Doar… am vrut s? fiu corect?.”

  ?Ceva ce totu?i nu ?n?eleg pan? la cap?t,” spuse Lodur oarecum ganditor. ?Oare n-a fost iepurele de vin? ?n cearta ceea? Pan? la urm? el ?i-a b?gat nasul ?n c?su?a altuia.”

  ?Poate a?a ?i o fi. Doar c? n-a f?cut-o cu rea inten?ie.”

  ??orecarul n-avea de unde ?ti ?ns?. Pentru el tot ce-?i bag? nasul ?n c?su?a lui e du?man. Dar… mai mult decat atat, ce m? mir? pe mine e c? ?i-a f?cut cuib anume pe un trunchi c?zut. Din cate ?tiam ?orecarii tr?iesc ?n copaci.”

  ??i ai dreptate. Doar c? acest ?orecar e unul fidel. Ca s? fiu mai explicit? o s?-?i spun iaca ce: cat copacul mai era ?nc? ?n picioare, ?orecarul era pui ?n cuibul mamei. Sus, printre crengi. Odat? c?zut copacul ?ns? ?i mai ales cand a devenit la randul ei mam?, a decis ca anume acolo s?-?i creasc? puii. Doar c?… cum ?ntr-un copac c?zut nu te po?i ascunde printre crengile lui, ?i-a ascuns puii ?ntr-una din scorburile lui.”

  ??ntr-una? Vrei s? spui c? mai tr?iesc ?i alte viet??i ?n celelalte scorburi?”

  ?Tr?iau! O cioc?nitoare ?n cea de al?turi ?i un alt bursuc. Doar c?, din cauza g?l?giei nebunei celeia, ?i-au schimbat casa. Acum doar iepura?ul ?i cel?lalt bursuc ?i mai sunt vecini.”

  ?Ceva ce am impresia c? te face s? te sim?i melancolic?.”

  Gaea surase cu triste?e, ??i nici nu ?tii cat? dreptate ai. ?ntr-adev?r acest copac m? face s? m? simt trist?. Mai ales v?zandu-l la p?mant cand l-am cunoscut prima dat? fiind doar o ghind?. Apoi l-am v?zut crescand falnic, devenind p?rinte pentru p?s?rile ?i viet??ile care au tr?it pe lang? el. La fel… era copacul ?n care cei mai falnici muzican?i ai acestei p?duri ??i g?seau loc de trai ?i cantec. Acum ?ns?… n-au r?mas niciunul aproape de el. Doar… trei!”

  ?La fel e ?i ?n via?a oamenilor ?i-a Titanilor, Gaea. Pentru to?i ?i pentru toate exist? un sfar?it. De altfel, dac? e s? ne gandim bine acum, unul are prieteni ?i e mereu ?nconjurat de al?ii atata timp cat e folositor lor. Cum devine ?ns? inutil… r?mane singur. Exact ca acel copac c?zut.”

  ?Poate c? ?i ai dreptate, Lodur. Totu?i: m? doare s? v?d fiecare copac c?zut la p?mant, m? doare s?-i aud oftatul greoi ?n timp ce-?i a?teapt? sfar?itul nu de la ?n?l?imi, dar ?ngenuncheat. La fel m? doare s? v?d atata durere ?n jur.”

  ?Ceva ?mpotriva c?ruia nu po?i lupta. La fel nu po?i sta ?n genunchi ?n fa?a cuiva cer?ind ?ndurare. Nici chiar ?n fa?a mor?ii.”

  Gaea zambi iar, ?Pentru un Titan binecuvantat cu via?? ve?nic? ?tii destul de multe despre moarte. De unde?”

  ?Doar mi-a fost dat s? ?nv?? ?n timp ce observam natura ?n scurtele mele vizite pe p?mant. Atunci cand mi-am vizitat fratele ?i nepo?ii.”

  Titanida ?l privi ?ns? oarecum ?ncurcat?, ?Ai trecut cu Dike pe aici?”

  ?A?a e. De altfel nu doar cu Dike ?i gemenii, ci ?i singur. ?i, dac? e s? fiu sincer, nu ?tiu motivul pentru care simt atat de mare conexiune cu acest loc. O simt ?ns?, de parc? a mea inim? ar tanji s? tr?iasc? pe p?mant.”

  ?O fi poate pentru c? Soarta pl?nuie?te s? tr?ie?ti ?i tu pe aceste ?ntinsuri.”

  ?Posibil s? ai dreptate. Sau poate nu. Deja… vom tr?i ?i-om vedea ce decid Soarta ?i Haos.”

  ?Asta ?ntr-adev?r a?a e. Pan? la urm? noi tr?im a?a cum a vrut universul ?i nu cum ne pare nou?… c? tr?im a?a cum ni-i voia.” Dup? care, surazand cu blande?e, cat ?nc? mai sim?ea b?t?ile inimii iepura?ului ?n a ei palm? chiar dac? el nu mai era acolo, se afund? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure, ?n c?utarea Sor?ii.

  ***

  ?ntins lang? trunchiul unui imens copac, Pakai se tot ?ntorcea de pe o parte pe alta. Doar c?, de fiecare dat? cand se ?ntorcea pe alt? parte, se v?ita, c?ci o mare durere ?i str?pungea trupul. Asta din cauza copitelor lui Arion, care-i aranjaser? oasele ?i-i n?s?diser? bine carnea. De aceea ?i scra?nea el printre din?i, blestemandu-?i zilele ?i c? se puse r?u cu calul, care p?rea s? nu le aib? pe toate acas? de ajunse s?-l loveasc? atat de r?u doar pentru c? avuse el curajul s? atace un… lup. Ba chiar ?i spuse la un moment dat, ?uierand cuvintele sub nas, ?S?-l ia naiba de idiot! Chiar nu pot ?n?elege cum poate un cal ap?ra un lup. Oare nu-?i leap?d? copitele caii cand dau lupii de ei?” Dar oft? iar ?ndurerat cand ??i atinse f?r? s? vrea r?nile de pe fa??.

  The narrative has been taken without permission. Report any sightings.

  Ale lui v?it?ri ?ns? o scoaser? pe Tenebre cu totul din s?rite. Aceea, cat Pakai ?lenevea” la umbra copacului, se foi de colo-colo prin fa?a lui, gandindu-se cum s? pun? iar mana pe Ahi ?i Palantir. Dar, auzind iar ?acalul plangandu-?i de mil?, ?i strig? ?nfuriat?, ??nceteaz? s? te mai vaie?i atata! Nu-s chiar atat de grave r?nile tale ca s? scar?ai din din?i ?ntruna. Mai ceva ca o moar? stricat?, care nu-mi permite s? m? concentrez!”

  Iritarea ei ?l f?cu pe Pakai s? maraie, ?De parc? ?ie ?i-ar fi aranjat calul spatele. De-ar fi fost a?a acum ?i-ai fi plans de mil? cine ?tie prin ce v?g?un?.”

  Titanida ?ns? nu se l?s? mai prejos ?i-i spuse furioas?, ?De altfel chiar nu ?n?eleg de ce te vaie?i acum. Pan? la urm? ai c?utat-o cu lumanarea. R?zbunarea calului m? refer, c? de nu l-ai fi r?nit pe acel tan?r lup nici nu ?i-ar fi f?cut el nimic dup? asta.”

  ?N-am f?cut-o decat pentru a noastr? cauz?,” ?i spuse Pakai ar??gos. Tenebre ?ns? nu st?tu s?-l asculte. Ea continu? s? mearg? de colo-colo, rozandu-?i unghiile ?i scra?nind adesea din din?i, semn c? nu g?sea ie?ire din situa?ie pentru tot ceea ce li se ?ntampla. Pakai ?ns?, f?r? s?-i atrag? ?i el prea mare aten?ie, ?i spuse nervos, ?ntorcandu-se cu spatele la ea ?i bomb?nind sub nas, ?De n-a? fi f?cut-o, ce-i ataca?i am fi fost noi ?i nu ei.”

  A lui bomb?neal? o f?cu ?ns? pe Tenebre s? se opreasc? brusc locului. Apoi, ?ntorcandu-se spre Pakai, ?l str?fulger? cu privirea ?i-i ?uier? printre din?i, ?O prostie de altfel, c? de nu i-ai fi atacat tu, n-ar fi avut nevoie de Palantir. Acum ?ns?, f?r? Palantir ?i f?r? Ahi putem doar visa s?-l eliber?m pe Mannar.”

  ?E vina mea acum?” ?ntreb? Pakai ar??gos, privind-o.

  ?Doar nu a mea. De era dup? mine am fi ac?ionat dup? plan. Tu ?ns? nicicand nu te gande?ti la consecin?e. La fel cum ai f?cut cand l-ai desp?r?it pe Ahi de Mayar. De ar fi fost ?nc? ?mpreun? am fi putut-o folosi pentru scopurile noastre. Acum ?ns?… caut-o de-o g?se?ti.”

  ?De parc? ?i-ar fi ajutat la ceva ca acea Mayar s? fie lang? tine. Din cate am putut afla nicicand nu te-a ascultat. Ba mai mult: mereu ai fost pentru ea ca un os de pe?te ?n gat.”

  ?De parc? ai ?ti tu cum se simte un os de pe?te ?n gat. Cel care se hr?ne?te doar cu putregaiuri.”

  ??ine-?i gura, Tenebre!” Pakai ?uier? printre din?i, sim?indu-se lezat de ale ei cuvinte.

  ?Ba bine c? nu. Cel care ar face bine s?-?i ?in? gura ?nchis? ?i s?-?i pun? mintea ?n mi?care e?ti tu. Ba mai mult decat atat: nu ?n?eleg de ce ne cert?m acuma. Mai bine s? ne gandim cum s? facem ca s? punem mana pe ce-i al nostru ?i s? ac?ion?m dup? plan.”

  ??i tu crezi c? nu m-am gandit la asta? M-am gandit. De altfel doar la asta m? gandesc de cand sunt aici. ?ntorcandu-m? de pe o parte pe alta ?i plangandu-mi de mil?,” min?i Pakai.

  Tenebre ?ns? nu se l?s? ?n?elat? de ale lui cuvinte. De aceea ?i-i spuse ar??goas?, ?S? ?tii c? cei ce mint privindu-i pe al?ii ?n ochi ??i vand de fapt sufletul diavolului.”

  ??i nu l-am vandut noi deja?” Spuse Pakai cu ironie. O glum? proast? dup? p?rerea lui Tenebre. De asta ?i form? ea cat de curand o bil? neagr? ?n man?, cu gand s?-l arunce pe ?acal ?n aer. Aducandu-?i aminte ?ns? c? ?nc? mai avea nevoie de el, se r?zgandi ?i-o ascunse ?n buzunar. Pakai ?ns? consider? asta ?a bate ?n retragere” din partea ei. De aceea ?i-?i spuse ?i el c? ar face bine s? nu spun? chiar tot ce-i trece prin cap. Chiar ?i a?a ??i zise s? spun? m?car ceva, doar ca s-o ?mbuneze, ?Ce dac? recuper?m Palantirul cela cu r?u?orul dac? nu vor s?-l dea cu bini?orul?”

  Titanida ?l privi pe sub sprancene, ?Ce pui acum la cale?”

  ?O momeal?,” murmur? Pakai, zambind viclean. ?Doar tu ai zis c? avem nevoie de una din gemenele-form? ca s? deschidem poarta celulei lui Mannar.”

  ?A?a, ?i? Nu v?d cum ne-ar ajuta pe noi s? punem mana pe fiica Rophionilor ?i nu pe Mayar, c? la asta am impresia c? te referi acum.”

  ??i ai dreptate. Cum o s? ne ajute lupoaica? Simplu: de-o momim afar? prindem vulpea.” Tenebre se ?ncrunt?. Pakai ?ns? surase, ?Doar se ur?sc de moarte, nu? Iaca ?i ?i d?m ?ansa vulpii s?-?i scoat? parleala cu a ei etern? rival?. Noi ?ntre timp pl?nuim cum s? punem mana pe ambele.”

  ?F?r? Palantir nu ne servesc niciuna.”

  ?Avand-o pe lupoaic? ?ns? putem avea ?i Palantirul. Adic?… de-o prindem o putem da la schimb mai apoi pentru Palantir.”

  ?O idee bun?. Dar r?mane totu?i Mayar. Ea e problema, c?ci chiar dac? o momim pe ea ?i avem ?i Palantirul datorit? celeilalte, tot n-o s? fie de acord a mea nepoat? s? ne ajute. Cred eu. Mai ales acum c? Parca o controleaz? pe vulpe.”

  Pakai ?ns? zambi, ?Permite-mi s? fiu de alt? p?rere.”

  ?Ai aflat ceva ce eu nu ?tiu?”

  ?A?a e. De altfel nu doar am aflat, dar sunt sigur de asta. Precum de faptul c? Parca nu mai e ?n aceast? P?dure.” Dup? care o privi pe Tenebre ?n ochi, ?int?, ?ncercand s-o dezarmeze.

  Nu f?cu ?ns? decat s-o ?nfurie mai tare, c?ci, auzind c? Parca nu mai era ?n P?durea Rophion, Tenebre sim?i c? lumea ?ntreag? era ?mpotriva ei. De aceea ?i strig? ea dintr-o dat?, ?Adic? nu mai e ?n P?dure? A ?ters-o deja? Dup? ce mi-a stricat mie planurile? Firar tu de Titanid? a Sor?ii ce e?ti.” Se calm? ?ns? rapid cand ??i d?du seama c? turuia f?r? noim?. Apoi, privind furioas? la Pakai, de parc? ?la era de vin? c? Parca plecase, ?ntreb?, ?Iar vulpea? Unde-i?”

  Pakai ?i ar?t? col?ii ?ns?, ?Prea multe ?ntreb?ri pui odat?. Mai bine cate una c? n-am sute de guri s? r?spund la toate.”

  ?De parc? te-ar fi dus mintea ?n caz c? le ?i aveai,” ?i r?spunse Tenebre ?afnoas?. ?R?spunde m?car la una: cum o aducem pe Mayar ?napoi?”

  ?De ce s-o aducem ?napoi dac? ?nc?-i aici?”

  Tenebre ?l privi crucit?, ?Parca a l?sat-o pe Mayar ?n urm??”

  ?Mai bine zis nicicand n-a st?panit-o. Ei bine, poate ?i c? da, pentru scurt timp. Mayar e acum liber? de acel blestem ciudat. Astfel… ??i decide singur? soarta. ?i… cred c? pune ceva la cale.”

  ?Pune ceva la cale? Ce anume?”

  ?Ce exact… nu ?tiu. Totu?i: simt c?-i ceva al naibii de trebuincios ?i important, c?ci… l-a momit pe Baradar ?n Poiana Umbrelor.”

  ?Mayar l-a ?n?elat pe Baradar? Dar… cum e posibil? Minikinul nu-i din cei care se las? ?n?ela?i prea u?or.”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Cert e c?-s acum ?n acea Poian? ciudat?. Nu singuri de altfel, ci ?nconjura?i de umbre ?i alte lucruri stranii. De aceea, de nu vrem s? fim l?sa?i de izbeli?te, trebuie s? mergem acolo. Doar astfel putem pune laba pe ea.”

  ?U?or de zis, greu de f?cut, Pakai. S? nu uit?m totu?i c? vulpea e destul de puternic?. Chiar ?i de-om fi noi acolo nu cred c? ne las? ea s? punem laba pe ea.”

  ?La asta deja ne-om gandi cand o veni vremea. Important acum e s? ajungem acolo. Cel pu?in s? ajungem ?naintea ?mpu?i?ilor celora de caini, c? de pun ei primii laba pe fat? ?i pe minikin s-a zis cu planul nostru.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i se porni prin p?dure.

  Tenebre, nu pan? la cap?t convins? de planul lui, ?l urm? totu?i. Ofta ?ns? ?ntruna, ganditoare, c?ci era cu adev?rat c?tr?nit? c? Fenrir ?i b?ie?ii reu?iser? s-o ?n?ele atunci. Mai ales s? pun? mana pe al ei pre?ios Palantir. Cel de care nu se desp?r?ise nicicand pan? atunci.

  Astfel, fiind prea ganditoare, nu-i observ? nici ea pe Lodur ?i Gaea, care asistaser? la a ei ciorov?ial? cu Pakai, ascun?i ?ntr-o ciudat? lume crepuscular?. Titanii ?ns? nu doar c? auziser? tot ce puseser? ei la cale, dar li se p?ru ciudat? a lor rela?ie. De parc? ajunser? s? fie o echip? format? dintr-un ?oarece ?i o pisic? care ?n veci n-o s? se ?n?eleag? ?ntre ei, dar care f?ceau totu?i echip? bun? cand era vorba s?-i r?neasc? pe al?ii. Din aceast? cauz? ?i ?ntreb? Gaea, ?Crezi c? ar trebui s?-i anun??m ?i pe al?ii de planurile ?stora doi? Cel pu?in pe Dike?”

  ?Ba nu. Cred c-ar fi o idee mai bun? de-am vedea ce vor s? fac? totu?i cu Mayar. Pe urm?, de-o fi nevoie, d?m ?i alarma ?n tab?r?. Pan? una alta s? nu-i pierdem din ochi.” Fu apoi primul care porni ?n urma celor doi.

  Gaea ?l urm? la scurt? vreme. Nu era ?ns? de tot convins? c? f?ceau bine c? nu le spuneau celorlal?i despre pericolul la care Pakai ?i Tenebre voiau s-o supun? pe Samaya. Chiar ?i a?a, ?tiind cat de ?n?elept era Lodur, ??i spuse s?-l asculte. Pe urm?, de-o fi necesar, ?ntr-adev?r o s? g?seasc? ei o ie?ire din situa?ie pentru ce-o veni dup? asta. A?a cum f?cuser? mereu cand se aliaser? ei doi.

  ***

  ?Oh, ur?sc zgomotul ?sta!” Bomb?ni Palar, ?nchizand ochii pe care-i acoperi cu pleoape din nori mici. De altfel chiar era iritat ?i asta din cauza copiilor Rophionilor, care se harjoneau deja de ceva vreme pe lang? el. O joac? normal? pentru copii, c?ci nu vedeau ei ?n fiecare zi un nor adev?rat atat de aproape de ei ?i mai ales ?n a lor tab?r?. Palar ?ns?, de?i era obi?nuit cu nebuneala cerului, nu se putuse obi?nui nicicand cu cea a p?mantului. De aceea ?i bomb?nea ?ntruna sub nas, ?ncercand cumva s?-?i spun? oful.

  Stramb? ?ns? norul din nas ?i deschise ochii cand ?l auzi pe Arion spunand, ?Bomb?ni ca ?ntotdeauna. La fel e?ti ca ?ntotdeauna nemul?umit de ceva.”

  ?De parc? m-a? putea sim?i altfel cu toat? nebuneala asta din jur. Ceva care ?mi provoac? o infernal? durere de cap.” Dup? care, ca s?-i arate lui Soan c? ?ntr-adev?r era a?a, l?s? s?-i scape, f?r? s? vrea, cateva fulgere prin corpul lui ce?os. Fulgere care-i f?cur? pe copii s? se trag? brusc ?n spate.

  Teama copiilor ?l f?cu pe Arion s? surad?. Mai ales cand v?zu c? Palar f?cuse ochi mari de uimire, c?ci iaca la asta nu se gandise mai ?nainte ca s? fie lini?te: s? arunce cu fulgere ?n stanga ?i-n dreapta. De?i nu era el sigur c?-i o idee chiar atat de bun?. Arion ?ns?, de?i-i ?n?elese gandurile, tot ?i spuse ?n glum?, ?O durere de cap pe care n-ai fi avut-o de-ai fi r?mas pe cer ?i nu ai fi coborat printre noi.”

  ?De parc? a fost alegerea mea. De altfel am ?ncercat eu apoi s? m? urc ?napoi la cer, cand s-au calmat nebunii ceia de sus, doar c? n-am putut trece eu de Bariera Rophionilor. Ceva care m? apas? atat de mult pe suflet de altfel.”

  ?Asta pentru c? ?i-ai ?ncercat puterile pe ea,” ?i spuse Arion, f?candu-i ?mecher cu ochiul. ?De ai fi plutit ca tot norul normal nici Bariera nu te-ar fi ?mpiedicat s? treci.”

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate,” ?i spuse Palar ar??gos. Dup? care ?i ??ntoarse” spatele lui Arion, schimband pozi?ia ochilor pe al s?u corp. Se ?ncrunt? ?ns? cat de curand dand cu ochii de Nathaniel. Acela ?edea a?ezat lang? un copac, extrem de ganditor. De aceea ?i bomb?ni iar Palar, ?Iar ?luia de colo ce, i s-au ?necat cor?biile cumva?”

  ?A?a se pare. O problem? de inim? de altfel.” Dup? care Arion iar ?i f?cu norului cu ochiul. Numai c?, fie Palar n-a ?n?eles gestul lui, fie c? chiar nu era ?n toane bune, ?ncepu acela a tuna ?i fulgera dintr-o dat?, semn c? se enervase. Un semnal pentru Arion s? glumeasc? iar, c?ci acela ?i spuse cat de curand, ?Nu ?n?eleg de ce te aprinzi atata. Nu era oricum despre tine.” Dup? care merse de se a?ez? lang? Nathaniel.

  Palar ?i r?spunse ?ns? ?afnos, ?Mereu faci asta. Cand te vezi ?ncol?it, schimbi subiectul, m?i Soane. S? ?tii c? nu-i cinstit a?a. Mai ales s? m? faci vinovat de tot ce se ?ntampl?.”

  ?Nu chiar de tot. Doar… de-oi aprinde p?durea, atunci la sigur Rophionii, ?n frunte cu Sephir, te las? f?r? pene.”

  ?Dac? zici,” ?i norul iar ?i ?ntoarse spatele lui Soan, l?sand s?-i scapere mici fulgere prin trup, semn c? se sup?rase dea binelea.

  ?Mai ceva ca un copil,” cl?tin? Arion din cap. ?Nicio glum? bun? nu ?n?elege.”

  ?Poate ar trebui s? ?nve?i a spune glume mai bune?” Auzi el glasul lui Nathaniel, iar cand ?l privi pe tan?r ?l v?zu zambindu-i trist.

  ?Nu ?tiam c? e?ti de partea norului,” glumi Arion.

  ?Sunt doar de partea mea. ?i de partea drept??ii ?n acela?i timp. Iar cel care are dreptate de data asta e Palar, c?ci… nu oric?rui nor i-i dat s? coboare din cer ?i s? stea ?ntins pe burt? ?n ograda altuia.”

  ?Poate c? ?i ai dreptate. ?i… hei, Palar, n-o lua ?n nume de r?u. Doar… ?ncercam ?i eu s? destind atmosfera.”

  ?Da, da, ca ?ntotdeauna,” bomb?ni norul, f?r? s?-l priveasc?.

  Iar Arion scutur? din cap auzind r?spunsul norului, ?Nu, da, uitasem c?-i r?u la manie. Mai ales… de se sup?r?, greu ?l ?mpaci. Revenind ?ns? la lucruri p?mante?ti,” spuse el, privind ?int? la Nathaniel, ?Ce-i cu monotonia din sufletul t?u? E din cauza Samayei?”

  ?Nu doar a ei. ?i a lui Yellen ?n acela?i timp.”

  ?A lui Yellen? De ce? Din cate ?tiu e ?n siguran??.”

  ?Poate c? ?i e. Pe moment ?ns? cat nu-i afar?. Chiar ?i a?a nu-mi place c? se schimb? atat de repede. Mai ales c? se maturizeaz?. Peste noapte de altfel.”

  ??i? Nu-i o idee bun?? Asta cu maturizatul.”

  ?Nu-s sigur dac? sincer. Poate ?i e. Cu Yellen e ?ns? diferit. Simt c? cre?te odat? cu puterea ce curge prin ale ei vene. La fel o simt tot mai nelini?tit?. ?n special din cauza Palantirului lui Tenebre ?i a axei celeia primit? de la Gaea dup? acel ritual. Ba chiar am impresia c? din cauza acelei axe ?i se schimb?. De parc? ar atrage-o la el, c?ci am observat c?-l atinge mai tot timpul ?n ultima vreme.”

  ?Aici ai dreptate. Am observat-o ?i eu. ?i nu ?n?eleg de ce.”

  ?E din cauza For?ei celor trei elemente,” spuse Palar. Ale norului cuvinte ?i mir? ?ns? pe cei doi b?rba?i. ?n special pe Arion, care nu se a?teptase ca Palar s?-i priveasc? ?int? ?i ?n special s? nu mai tune ?i fulgere ca mai ?nainte.

  Dar, revenindu-?i repede din uimire, ?ntreb?, ?La ce te referi cu for?a celor trei elemente?”

  ?Accu, Picācu ?i Kō?am.” Dup? care Palar surase trist.

  ?Iar astea sunt?” ?ntreb? Nathaniel ?ncurcat.

  ?Axa de pe mana lui Yellen. Tot ea are ?i lupa, iar Kō?am e anume Palantirul lui Tenebre. De altfel, demult-demult, pe cand O?i, ultima conduc?toare a Yātrīkarelor, mai era ?nc? ?n via??, cele trei elemente au fost un ?ntreg. Era cunoscut atunci ca ?i Ma?ati? Ka? sau Ochiul Min?ii, ceva ce avea o putere impresionant?. Dar… dintr-un motiv necunoscut lumii, O?i a ales s? le despart? ?i pan? acum nimeni n-a reu?it s? le reuneasc? iar.”

  ?O?i! Lumin?!” Arion murmur?. ?De ce mi-i cunoscut numele ?sta?”

  ?Pentru c? era mama conduc?toarei Yātrīkar de acum. La fel era ?i mama Yātrīkarei ?n care s-a transformat Karina dup? ce-a fost scoas? din Purgatoriu. Dar… ce s-a ales de acea O?i nimeni nu ?tie.”

  ?Dar tu, cum ?tii tu toate astea, Palar? Ai tr?it tu oare ?i ?n acele vremuri?”

  ?Ba nu, Soan. Nu-s eu chiar b?tran de cand lumea. Totu?i, chiar dac? norii par doar o adun?tur? de cea?? pe cer, avem ?i noi pove?tile noastre. De altfel anume datorit? unei legende spuse de norii mai b?trani am aflat c? O?i a disp?rut de fapt. Misterios. ?ntr-o zi. ?nainte ca acea lupt? cu Bocetele s? aib? loc. Cum ?ns? sau unde a disp?rut ea nu ?tie nimeni. La fel cum nu se ?tie cand anume a ap?rut aceast? legend? a norilor.”

  ?Ceva straniu totu?i,” murmur? Nathaniel ganditor. ?Totu?i am impresia c? aceast? legend? spune adev?rul. La fel parc? ne-ar pre?ntampina s? a?tept?m.”

  ?S? a?tept?m? Ce anume?”

  ?S? vedem dac? cele trei elemente vor fi din nou ?mpreun?, Palar. De asemenea am impresia c? anume Yellen ne va aduce tuturor la cuno?tin?? adev?rata semnifica?ie a legendei norilor.” Dup? care Nathaniel t?u brusc ?i se ?ntinse pe iarb?, cu mainile sub cap. Astfel putu vedea clar cerul, prin cr?p?turile dintre crengile acelui copac sub care st?teau ?i care d?deau bol?ii cere?ti o form? ciudat?, oarecum ?carpit?.”

  Anume pozi?ia culcat a lui Nathaniel ?l f?cu pe Arion s? vrea acela?i lucru. De aceea ?i se culc? ?i el lang? b?rbat curand dup? aceea. El ?ns? nu-?i puse mainile sub cap, ci atinse iarba, sim?ind din plin a ei m?t?soas? atingere. Ceva ce-l f?cu ?ntr-un final s? ?nchid? ochii, fericit s? simt? atata pl?cere. ?n acela?i timp atingerea ierbii ?l f?cu s? se simt? mai bine, c?ci de?i glumise el pe seama lui Nathaniel c? i-i dor de Samaya, Arion sim?ea la fel pentru Bestla pe care o ?tia afar?, atat de aproape de pericole.

  Singurul care-?i p?strase calmitatea fu Palar. Acesta, a?ezat pe pernele sale moi, din nori mai mici ?i cu ochii ?nchi?i, surase. Visa probabil la albastrul cerului nelimitat, cel de odinioar?, ce nu fusese ?nc? atins de nebunia puterii lui Maranam.

  ***

  Fiind doar ea ?i Mai ?n c?su?a de lemn a lui Yamu, Yellen st?tea turce?te, ridicat? la ca?iva centimetri deasupra podelei. Avea ochii ?nchi?i ?i coatele stranse pe lang? corp, ?n timp ce ?ntre palmele deschise pe vertical? plutea Palantirul lui Tenebre.

  Numai c? Palantirul cela nu plutea a?a, de capul lui, ci se activase doar dup? ce Yellen conectase la el cap?tul lui Accu. Dar f?cu ea asta pentru a ?ncerca s?-l readuc? pe Kku?ai ?n sim?iri, cel care ?nc? z?cea pe podea, cu ochii deschi?i, chiar sub Palantir. Apoi, abia auzit, Yellen spuse, ?Vā?kkaip pātaiyil tirumpu, Kku?ai!” (?ntoarce-te pe drumul vie?ii, Kku?ai!) Spuse ea acele cuvinte ?ns? nu a?a la ?ntamplare, dar cu firme?e, de parc? i-ar fi ordonat b?iatului s? fac? asta.

  V?zand ?ns? c? Kku?ai nu reac?ionase, Yellen continu? s?-i ?opteasc?, ?Pūmiyil ceyya i??um ni?aiya vi?aya?ka? u??a?a. Ma??a ulaki? mu?ukku cura?ka?ka? va?iyāka vī?a?ikka nēram illai.” (Sunt ?nc? atatea lucruri de f?cut pe p?mant. Nu-i timp de pierdut prin tunelele sinuase ale Lumii de Dincolo.) Dup? care, sim?ind c? era timpul, Yellen p?str? t?cerea. Avea ?nc? ochii ?nchi?i ?i palmele de-o parte ?i de alta a Palantirului.

  ?n camer? ?ns? nu era lini?te total?, c?ci la c?p?taiul b?iatului Mai ??i continua rug?ciunea. O rug?ciune spus? ?ntr-o limb? tainic?, necunoscut? fetei. Chiar ?i a?a Yellen era sigur? c? Mai se ruga pentru al ei fecior, ca acela s? se ?ntoarc? cu bine pe drumul vie?ii.

  Asta ?ns? p?rea s? nu ajute prea mult. Ba chiar minute bune dup? ce Yellen p?str? t?cerea nu se ?ntampl? nimic. Doar Palantirul ?ncepu s? lumineze ?ntr-o stranie lumin?, de parc? fl?c?ri ar fi ars lemnul uscat ?n interiorul lui, cuprinzand ?ntregul interior al sferei. Dar, cand sim?i c? ?ncheietura mainii drepte i se ?nc?lzi, Yellen deschise ochii. V?zu astfel c? l?n?ugul pe care-l purta mereu la ?ncheietur? ?ncepu s? trimit? o lumin? albastr? c?tre Palantir. Iar Palantirul, care p?rea ve?nic fl?mand de energie, ?cr?p?” ?n interior, permi?and astfel acelei lumini albastre s? intre ?n interiorul ei, o lumin? care nu se color? ?n ro?u, ci deveni neagr? ?n contact cu acea lumin? ro?ietic? din interior.

  Apoi, cand suficient? lumin? albastr? fu ?nghi?it? de Palantir, fl?c?rile din interiorul lui se rupser? ?n jum?tate. Pe orizontal? la ?nceput, ca mai apoi, secunde doar dup? aceasta, o linie vertical? s? formeze un coridor albastru ?ntre acele fl?c?ri. Iar pe acel drum, atat de clar c? se mir? ?i ea, Yellen ?l v?zu pe Kku?ai.

  B?iatul ?nainta pe acel drum la pas lent, cople?it de temeri a?a cum se p?rea, tremurand din tot corpul, ?n timp ce privea ?n jur. Astfel d?dea impresia c? c?uta pe cineva cu privirea. Yellen ?ns? nu era sigur? pe cine c?uta b?iatul. Cel pu?in la ?nceput, c?ci, cat de curand, murmur? ?ngrozit?, ?Temerile!” Dup? care privi ?int? la Mai ?i ?ntreb?, ?Care e totu?i cea mai mare fric? a lui Kku?ai?”

  ?ntrebarea fetei ?ntrerupse rug?ciunea lui Mai. Apoi, aceasta o privi ?ncurcat? pe Yellen ?i spuse, ?Temeri? Nu ?tiu de al meu copil se temea de ceva atat de mult, c?… ba nu, stai! Nu ?tiu de ce, dar ajunse s? se team? c-o s? fie abandonat de noi."

  ?I-a vorbit cineva despre asta vreodat??”

  ?Nu cred. Totu?i: cand avea vreo trei ani a ?nceput s? aib? co?maruri noaptea.”

  ?Co?maruri? Ce fel de co?maruri?”

  ?C?-i urm?rit ?i l?sat undeva pe p?mant rece. C? era doar un bebelu? ?i c? auzea glasurile h?ita?ilor ?n timp ce aceia goneau dup? el.”

  Yellen tres?ri dintr-o dat?, ?Ale mele amintiri. Dar de ce? E oare Kku?ai adoptat ?i el?”

  Mai o privi ?i mai ?ncurcat? ca mai ?nainte. Dar, cand v?zu acela?i lucru ?n privirea lui Yellen, se cutremur?, ?A v?zut amintirile tale. Dar… asta nu poate fi, c?ci el nicicand n-a tr?it a?a ceva. El e al meu copil. Al meu ?i-al lui Yamu. De asta nu pot ?n?elege cum de a?i avut ambii acela?i co?mar.”

  Fata scutur? din cap c? nu, ?Eu n-am visat nicicand asta. La fel nu-mi aminteam despre ele pan? nu demult.”

  ?Totu?i nu pari surprins? s? auzi vorbindu-se despre ele. De ce?”

  ?Pentru c? Samaya ?i Bestla mi-au vorbit despre ele, c?ci ele au darul s? reflecte amintirile unuia pe oglinzile create de prin?esa Ghe?ii. Iar Samaya e Jar.”

  ?Asta o ?tiu. Am v?zut acel suflet ?n interiorul ei cand s-a n?scut.”

  Yellen o privi insistent. ?Totu?i nu le-ai vorbit p?rin?ilor Samayei despre asta ?i nici chiar ei. De ce?

  ?Pentru c? nu eram sigur? c?-i drept ce am v?zut ?i nu doar ceva ce-o s? se ?ntample. ?i… nu era nici momentul.”

  ?Oricum, fie c-a fost una sau alta, o s? ?n?elegem noi pe urm?. Acum: s?-l scoatem pe Kku?ai de acolo.”

  ?S?-l scoatem? Dar cum?”

  ??ncearc? s?-l strigi pe nume. ?i… folose?te toat? duio?ia inimii, toat? de care e?ti capabil?, Mai. Doar astfel o s?-l ?nvingi pe demonul acelor locuri ?i o s?-l scapi pe Kku?ai din ale sale gheare.”

  De?i mare lucru Mai nu ?n?elese, ?n special despre ce monstru ?i vorbise Yellen, femeia d?du din cap c? da. Apoi ?nchise ochii, calmandu-?i b?t?ile inimii. Dup? care, cand sim?i c? i se f?cuse u?or pe suflet, spuse, ?Kku?ai, fiule, tu m? auzi?”

  Privind ?n Palantir ?ns? Yellen nu v?zu nicio schimbare. De aceea ?i f?cu semn lui Mai s? continue s?-l cheme pe nume. Iar Mai a?a ?i f?cu, ?Kku?ai, puiul meu. Micul meu pui de lup, ascult? glasul mamei ?i ?ntoarce-te! Acolo nu-i locul t?u. Locul t?u e printre noi ?i doar aici vei fi cu adev?rat iubit.”

  ?Dar… am fost abandonat de voi!” Kku?ai, cel din imagine vorbi. Cuvintele spuse de el ?ns? se auzir? totu?i din gatlejul adev?ratului Kku?ai, cel ce z?cea sub Palantir ?i al c?rui buze se mi?car? u?or.

  ?Abandonat? Nu, nicicand!” Mai spuse cu hot?rare. ?Tu nicicand n-ai fost abandonat de noi. ?i… ceea ce vezi e doar ce ?ncearc? acel monstru s?-?i arate. Tu e?ti ?n continuare iubit ?i a?teptat acas?.”

  ?Dar, mam?… mi-e fric?. Atat de fric? ?mi e. ?i… aud pretutindeni ?oapte. Ele m? ?nconjoar?, m? devor? pe din?untru, m? fac s? tremur cu tot trupul.” Dup? care Kku?ai, cel din Palantir, se chirci ?i-?i acoperi urechile cu palmele, ascunzandu-?i privirea dup? ce-?i puse capul pe genunchi.

  Mai, ?n?elegand c? cuvintele poate n-or s? ajute, ?ncepu a canta:

  ?Pe drumul ce-am pornit acum, nu v?d lumin? ?i nici zare,

  Curat? ?i f?r? de nori, pe care soarele apare.

  Nu simt eu aerul curat ?i nici flori nu v?d ?n lume,

  Nici cantec nu se-aude-n zori, cantat de voi, fiin?e bune.

  Iar tu mam?, scump? mam?, ce p?rul meu mereu ?l mangai,

  Mi-i atat de dor de tine, de-al t?u s?rut ?i glas duios.

  ?i-a? da o via?? de-a? putea, ca s? r?man ast?zi cu tine,

  S? aud mereu duiosu-?i cantec, mereu ?n ziua ce-a ce vine…”

  ?n timp ce Mai ??i continu? cantecul, Yellen observ? c? Kku?ai, cel din imagine, ??i ridic? privirea ?i se uit? ?n jur, c?utand-o pe a sa mam? ?n acel loc. De v?zut ?ns? v?zu doar mana cuiva ?ntins? ?n fa??, ca mai apoi s? aud? glasul duios al lui Yellen, ?Haide, nu fi timid, s? mergem acas?!”

  Numai c? mana ceea se transform? brusc ?n mana unei copile ?i el v?zu chipul unei feti?e de 3 ani ap?rut pe ecranul negru al acelui loc ?n care se afla. Astfel, ?ncurajat de zambetul acelei feti?e ?i de-ai ei ochi negri, dar lumino?i, Kku?ai o prinse de man? ?i, cat de curand, locul groazei r?mase ?n urm?, iar b?iatul deschise ochii.

  Asta o f?cu pe Mai s? strige brusc, ?Kku?ai! Te-ai trezit! ?n sfar?it!” B?iatul ?ns?, de parc? l-ar fi deranjat lumina, ?nchise iar ochii. Dup? care, ?ncet-?ncet, se cufund? ?n somn ?i doar respira?ia lui ritmic? se mai auzea ?n jur.

  Mai ?ns? se sim?ea nu-? de ce nelini?tit?, c?ci ea crezuse c-o s?-l poat? strange ?n bra?e de imediat ce-o s? deschid? el ochii. Se lini?ti ?ns? v?zand-o pe Yellen surazand. Mai ales cand ea ?i spuse, ?Doarme! Are nevoie de asta, c?ci a fost un drum lung! A?a c? s?-l l?s?m acum s? se odihneasc?.” Dup? care fata desprinse cap?tul lui Accu de Palantir, care deveni negru ca c?trana.

  Apoi, ascunzand Palantirul ?n maneca robei lungi, Yellen se ridic? ?i d?du s? plece. Se opri ?ns? cand Mai o prinse de man?. Dup? care privi uimit? la ea cand Mai ?i spuse, ?S? ai parte de fericire, Yellen! O meri?i, c?ci nu oricine poate aduce bucurie ?n inima a doi p?rin?i ?ndurera?i. De asta sunt sigur? c? cerul o s? te r?spl?teasc? ?nzecit pentru a ta bun?tate.”

  ?S? fie cum spui, Mai. Mare lucru n-am f?cut. Kku?ai a f?cut totul, c?ci el ??i dorea s? se ?ntoarc? acas?.” Apoi, plecandu-se u?or ?n fa?a lui Mai, Yellen p?r?si acea cas?. L?s? ?ns? u?a deschis?, c?ci pericolul trecuse deja. Totodat? le transmitea ?i celorlal?i bucuria ce se ?ntoarse la ea acas?.

  La vederea u?ii deschise a casei lui Mai ?i a lui Yamu, Rophionii ??i strigar? ?ntr-un glas bucuria. De altfel chiar ?i tobele ?ncepur? s? bat? ritmic, a?a cum b?teau de fiecare dat? cand un pribeag se ?ntorcea acas?. ?i anume acele tobe, ce b?teau ritmic, ?l f?cur? pe Yamu fericit, c?ci ?nsemna ?n sfar?it c? putea l?sa triste?ea ?n urm? ?i se bucura cu to?ii c? al s?u b?iat revenise acas?.

  Mai r?mase ?ns? mult? vreme ?n cas?. Lang? al ei scump b?iat pentru care tremurase ca varga ?n acele ultime zile de chin. V?zandu-l ?ns? surazand dulce prin somn ?i mai ales strangandu-i mana, ceea ce-i permise lui Mai s? vad? parte a viitorului lui, Mai spuse cu glas duios, ??i totu?i se pare c? azi nu mai e?ti doar al nostru copil, Kku?ai. De azi e?ti ?mplinit ?i tu, c?ci ?n sfar?it a ta inim? ?i-a ales mireasa dorit?. Dar, pan? nu aud asta din gura ta, nu spun nim?nui nimic. Stai f?r? grij?. Pan? la urm? va fi doar decizia ta.”

  Apoi, aplecandu-se u?or deasupra lui, s?rut? ?ndelung fruntea feciorului. Dup? care, cand Kku?ai se stranse mai aproape de ea, Mai se culc? ?i ea pe podea ?i-l stranse la piept, lovindu-l u?urel cu palma pe spate a?a cum f?cea cand era el ?nc? mic ?i era necesar s?-l calmeze dup? ce avuse co?maruri. De altfel chiar avuse: unul lung de care s?rmana lui mam? nu-l putuse proteja. ?l protejase ?ns? Mireasa Inimii, cea c?reia Mai avea de gand s?-i fie ve?nic recunosc?toare.