?De ce sim?i c? e?ti singur, frate? Aici, pe P?mant, ai a ta inim? ?i al?turi familia. Eu nu am pe nimeni acolo cu mine: doar un cer nelimitat ?i un vid de stele,” cuvintele lui Lodur se auzeau ?n capul lui Dike, de parc? ar fi fost ale sale ganduri transformate ?n sunete. ?i Dike sim?i la fel ca al s? frate: singur?tate ?i dezolare.

  ?Este din cauza c? ceva r?u se furi?eaz? prin preajm?, frate,” r?spunse Dike, ?n timp ce se uita la cer. ?Ea are aceea?i putere pe care o ai tu. Ea ?l poate vedea pe Haos.”

  Proiec?ia lui Lodur ap?ru dintr-o dat? ?n fa?a lui Dike. ?n jurul lor - Valea Singur?t??ii, ?n timp ce rafalele de vant, care frem?tau ?n jur, f?ceau ?i firele de iarb? s? se aplece, strecurandu-se pe lang? ei, de parc? ?ns??i r?ul asculta acea Sacral? Vorb?. ?i din nou fu auzit? doar o rafal? de singur?tate.

  ?i Valea Singur?t??ii a fost numit? astfel nu doar din cauza c? cuiva ?i pl?cuse acest nume ?i i-l d?duse. Asta se ?ntamplase din cauza c? vastitatea ?i singur?tatea erau ca la ele acas? ?n acest loc de o frumuse?e orbitoare: firele de iarb? verde, care acopereau asprimea p?mantului cu o panz? moale, ?nc?lzea sufletul P?mantului ?n timpuri grele cu vant ?i nop?i reci.

  Ici ?i colo, roci mari, gri ?i negre, st?teau de paz?, privind ?mprejurimile ?i a?teptand nemurirea. Deasupra - un cer albastru ?i clar al unui apropiat apus. ?n jur - doar lini?tea v?ii ?i, doar ?n partea dreapt?, pierzandu-se ?n zare, se vedea P?durea Rophion.

  Desi?ul p?durii avea astfel ceva mistic ?n puterea ei. ?i, dac? este s? te ui?i dintr-o parte la acea p?dure, puteai crede c? e una calm?, Magic? ?i ?nconjurat? de splendoare. Dar totu?i acea p?dure secular? avea propriile secrete, tradi?iile sale ascunse, precum ?i o for?? enorm? proprie.

  Iar acest lucru era spus str?inilor ca pove?ti de avertisment, prin tremurul frunzelor, prin mi?carea lianelor, prin ochii arzand ai lupilor care st?teau de straj? la marginea acelei P?duri Magice ?i Stranii. La fel ca ?i Dike, care st?tea a?ezat pe o mare roc? neagr?, chiar ?n mijlocul v?ii. Iar pozi?ia sa stand, cu ochii s?i ?nchi?i ?i mainile semi-ridicate, aminteau totodat? de postura unui c?lug?r Budist complet cufundat ?n rug?ciune.

  Dike era un b?rbat la aproape 40 de ani, cu p?r lung ?i pudrat cu fulgi gri prin el, ?nalt de statur?, aproape 1.8 metri ?n ?n?l?ime, corp atletic ?i piele m?slinie. Ve?mantul lui era la fel de simplu, ceva ?ntre hainele purtate de societatea bogat? Egiptean? ?i cea European? din secolele de ?nceput ale civiliza?iei umane. ?n picioare purta ?nc?l??ri moi, f?cute din fire uscate de iarb?, care erau fixate cu tinere crengu?e de lian? la glezne, ?nconjurandu-le de parc? bra?ele unui ?ndr?gostit ar fi ?mbr??i?at trupul iubitei.

  Pantalonii ?i erau ?n schimb croi?i dintr-un material cafeniu ?nchis, acoperind perfect partea de jos a corpului, ?n timp ce pe um?r ?i pe corpul s?u bine f?cut c?dea lejer o tunic?, colorat? alb-negru, iar la cing?toare avea o curea groas?, care prindea tunica ca ?ntr-un inel, nel?sand-o s? respire, de?i p?rea destul de larg?. Lang? el, pus? cu grij? al?turi, putea fi v?zut? Ionas sau sabia Titanilor. ?i acea sabie era cu adev?rat special?, avand pe manerul ei metalic ?i pe teac? frumos ?i priceput sculptate simboluri ?i momente din trecut ce aminteau de Primul R?zboi. De asemenea se cuno?tea faptul c? materialul din care Ionas era f?urit? era Mithrilul - materialul Pre?ios ?i Sfant luat din tunele adanci ale Muntelui Olimp.

  Astfel sabia nu era frumoas? doar pe dinafar?. C?lit? ?n focul Ciclopilor, de pe Insula Inetha, ?n fier?ria Lamar, Ionas era o adev?rat? capodoper?, o antic? relicv? asupra c?reia ?ns??i Shiman, regele Ciclopilor, suflase energia timpurilor str?vechi, f?cand lama s? str?luceasc? ?n bezna nop?ilor de parc? Focul Sfant al str?mo?ilor lumina ?mprejurimile, iar cei care aveau ?n puterea lor aceast? putere Magic? a lui Ionas erau proteja?i, acoperi?i de o bul? magic? care putea fi v?zut? doar de o inim? inocent?.

  De fapt singura care a putut vedea vreodat? aceast? bul? magic? a fost Samaya. Asta se ?ntampl? ?ntr-o noapte cand Dike ?i-a l?sat copii dormind dulce lang? focul Atar ?i a mers ?n Valea T?cerii s? se ?ntalneasc? cu Lodur. A fost atunci cand Samaya s-a trezit din somn ?i, privind ?n jur, nu ?i-a v?zut tat?l.

  Fiindu-i fric?, s-a ridicat ?n picioare ?i a f?cut ca?iva pa?i ?n fa??. Astfel ea ?n?elese c? fuseser? l?sa?i singuri ?n Poiana numit? Lumini?ul lui Mannar. ?i ea s-a cutremurat atunci, mai ales cand v?zuse cum fl?c?rile lui Atar se mi?cau ?ntr-un mod ciudat, chiar dac? ?n jur nu era nicio suflare de vant.

  De asta ea ?ncerc? s? strige, dar niciun sunet nu ie?i din gatlejul ei. A ?ncercat apoi s? fug?, dar nu s-a putut mi?ca de parc? ceva nev?zut, ceva care o putea r?ni, o ?inea pe loc ?i pe p?mant ceva r?u ?i ?nfrico??tor se mi?ca, ceva necunoscut.

  ?i cu fiecare milimetru apropiat de copii de c?tre for?a nev?zut?, fl?c?rile lui Atar se ridicau tot mai sus ?i mai sus, iar un straniu suflu de putere puf?ia de jur ?mprejur. Iar asta Samaya o sim?ea adanc ?n oase, c?ci blana ei, pan? atunci pufoas? ?i cald?, s-a ridicat brusc, iar col?ii ei au fost ar?ta?i lumii. Astfel ea ?ncepu s? maraie la cel r?u necunoscut, iar acel necunoscut maraia la ea, ca ?ntr-o oglind?.

  ?i mai era ceva ciudat acolo: o cea?? care devenea tot mai deas? cu fiecare respira?ie a micu?ei lupoaice. Apoi ea ?ncerc? s? se calmeze, dar ceva ?n interiorul ei se trezea la via??: instinctul ei s?lbatic ce f?cea ca ghearele ei, pan? atunci ascunse ?n pernu?ele l?bu?elor, s? devin? deodat? lungi, ascu?ite ?i tari, iar ea sim?i c? putea ucide pe oricine ar fi ?ncercat s? o r?neasc? pe ea sau pe Fenrir.

  Astfel ea ?n?elese c? era capabil? de orice ?n acel moment. ?i nu putea s? se gandeasc? la nimic, c?ci un fel de pieli?? ciudat? ?i acoperi lumina ochilor ?ntr-un ro?u-?nchis, parc? aruncat peste a ei retin?, f?cand-o s? vad? totul ?n culori s?lbatice ?i sumbre.

  ?i lumea ei, care pan? atunci fusese calm? ?i verde, lumea de pace ?n care tr?ise pan? atunci se schimba ?i Samayei nu-i pl?cea acest lucru, c?ci sim?ea ceva r?u apropiindu-se de ei, dar nu-i putea ?n?elege scopul ?i nici deslu?i esen?a. Dar, ?n adancul ei, acel sentiment ?i era totu?i cunoscut, c?ci suflarea ei ?ntalnise acel r?u mai ?nainte, ?n Primul R?zboi, cand Eris ?i Haos au luptat pentru suprema?ie, iar ea era doar un gand atunci. ?i totu?i, acel gand avea sim?uri ?i ea-?i putu aminti teama pe care fiecare stea din jur o sim?ise atunci. ?i, ?n acele clipe, acel sentiment i se trezea din nou ?n piept, iar ea era gata s? lupte ?mpotriva acestui ceva care amenin?a s? distrug? lumea.

  Prin urmare, cand Atar se ridic? 3 metri ?n ?n?l?ime, ceva nemaiv?zut pan? atunci se ?ntampl? - o bul? magic?, ceva colorat ?n roz… ?n ro?u… ?n negru… ?n alb ?i galben, trasat cu dungi verzi, ?i ?nconjur? ?i atunci ceva cald ?i pl?cut se strecur? ?n sufletul Samayei, calmand-o. ?i, din nou, blana ?i deveni pufoas?, str?lucirea ochilor ei negri ??i rec?p?t? lumina, b?t?ile inimii, pan? atunci lovindu-i pieptul la vitez? maxim?, pas cu pas ??i rec?p?tar? ritmul natural ?i Samaya ?n?elese c? este ?n siguran??.

  Astfel ?n?elese c? acel magic val ce formase bula era de fapt proiectat de Ionas. Iar sabia, care fusese l?sat? lang? Atar, proteja acum copiii ?i era oarecum legat? de suflarea lui Atar, c?ci puterea lor devenise ?ntr-un final una. La fel se unir? ?i ale lor suflete ce transmiseser? un mesaj lumii: ?nimeni nu ne poate r?ni, dac? noi nu permitem asta." ?i mesajul a fost primit ?ntr-un final: r?ul nev?zut se retrase ?n m?runtaiele ?ntunecatei ?i desei p?duri, acolo unde nimeni nu intrase vreodat?, acolo de unde se sim?ea o mult prea rece respira?ie ?i doi ochi de foc priveau lumea, a?teptand ceva ce va veni, ca mai apoi s? transforme lumea din jur ?n campul lor de lupt?.

  The author's narrative has been misappropriated; report any instances of this story on Amazon.

  ?i, cand ?i ultima r?m??i?? de r?u se retr?sese complet ?n culcu?ul s?u, Samaya s-a ?ntors la locul ei ?i s-a culcat al?turi de Fenrir, care era ?nc? adormit. Astfel, lipindu-?i trupul de al lui, ea de asemenea ??i culc? capul peste um?rul lui, iar respira?ia calm? a b?iatului curand deveni ?i a e ?i, respirand ?n acela?i timp, doi copii inocen?i adormir? sub privirea protectoare a lui Atar.

  Dar puterea lui Atar nu r?mase doar s? protejeze locul. Focul sfant ??i trimise respira?ia ?n dep?rtare, iar valul ei trecu timp ?i spa?iu pan?-l g?si pe Dike. Apoi, la urechea acestuia, i-a ?optit despre cele ?ntamplate ?n Lumini?ul lui Mannar. ?i, de atunci, Dike nu ?i-a mai l?sat nicicand copiii singuri, c?ci el era singurul care ?tia de ce este r?ul capabil ?i lui ?i era atat de fric? de asta.

  ***

  ??i-i team? din nou, Dike,” continu? proiec?ia lui Lodur s?-i vorbeasc?, ?n timp ce p??ea ?ncet spre fratele s?u. Apoi s-a a?ezat chiar lang? el. ??tii c? Haos nu face niciodat? nimic neprev?zut. Dac? Haos a ales-o pe Samaya pentru a transmite un mesaj, este pentru c? ea are o misiune de ?ndeplinit ?n aceast? lume.”

  ??tiu, frate, dar asta nu ?nseamn? c? nu-mi este team?. Ea este atat de tan?r? ?nc?. Ea tocmai ?i-a rec?p?tat ?nf??i?area omeneasc?. Ea numai ce mi-a vorbit pentru prima dat?, chiar dac? a f?cut asta ?n felul ei. Nu-i pot permite s? sufere.”

  ?Dar suferin?a e ceva ce purt?m ?n noi ?i tu ?tii asta, frate,” ?i Lodur ?i-a pus palma pe um?rul lui Dike ?i ambii fra?i se uitar? unul ?n ochii celuilalt, privind cu aten?ie ceea ce se oglindea ?n privirea celui din fa??.

  ?Valul Cosmosului ??i schimb? ritmul,” spuse Dike ?i Lodur doar d?du din cap, afirmativ.

  ?Se schimb?, frate, la fel cum se schimb? lumea. Timpuri grele au trecut, timpuri ?i mai grele vor veni. Ai fost trimis aici s? protejezi lumea. ?i acum, cand r?ul ?i-a m?rit puterile, tu ai nevoie de cineva care s? te ajute s?-?i ?ndepline?ti menirea pe acest p?mant.”

  ?Dar nu ea. Fiica mea este prea tan?r? pentru asta.”

  ?Dar va fi ea prea tan?r? dac? r?ul va decide s-o atace? Ce vei face tu dac? acel r?u, pe care tu ?ncerci din greu s?-l ascunzi de ei, ?i va r?ni? Dac? nu vei face nimic pentru a-i preg?ti s? lupte, atunci vor fi la mila r?ului. Prin urmare ei trebuie s? ?tie ce ?i a?teapt?. De aceea, fii ?n?elept, Dike. Nu l?sa inima ta uman? s? te ?ngenuncheze, s? te sl?beasc? sau vei pierde.”

  Dike ?i-a plecat capul. Un fel de regret ?i triste?e ?i sim?i inima. ?i, pentru prima dat?, el nu ?tia ce s? fac?. Pentru prima dat? fusese certat de al s?u frate, dar Dike la fel ?tia c? inima fratelui s?u era pur? ?i c? Lodur ?i dorea doar fericirea.

  ?Voi ?ncerca s? ?n?eleg ce se ?ntampl? ?n jur, dar tu ?tii c? puterea mea ?n aceast? lume este limitat?. Pot doar privi ?i spune altora despre asta. Dar dac? acolo este ceva de care s? ??i fie team?, atunci va trebui s?-i faci fa?? singur,” a spus Lodur de data asta ?i mana lui, ?n semn de suport, a atins um?rul lui Dike.

  ??tiu, frate, dup? cum ?tiu c? am fost trimis aici pentru ceva. Dar acel ceva ?nc? m? sperie ?i nu pentru c? m? tem c? mi se va ?ntampla mie ceva, ci pentru c? m? tem c? ceva li se va ?ntampla lor,” r?spunse Dike ?i ?i-a ridicat privirea spre cer.

  ?Shhh,” ?opti Lodur dintr-o dat? ?i privi cu aten?ie ?n jur, cu col?ul ochilor doar. ?Ceva se apropie. Trebuie s? fim…”

  ?…aten?i?!” Vocea lui Fenrir se auzi ?n spatele lor.

  Auzindu-l pe b?iat, Lodur zambi. ?i cum s? nu zambeasc? cand cuno?tea atat de bine acea voce. Dar, dintr-un motiv necunoscut lui, el nu a fost nicicand ?n stare s? simt? a b?iatului prezen??. ?i nu putea el ?n?elege cine vine f?r? s?-l priveasc? sau s?-i asculte vocea numai cu Fenrir ?i Samaya, iar asta ?nsemna doar un lucru: Lodur era de asemenea vulnerabil ?i dac? Chaos ascunsese acei doi pui de lup ?i de ochiul s?u interior trebuia s? fie pentru ceva. El ?ns? prefer? s? nu-i vorbeasc? lui Dike despre asta. Nu voia s?-l preocupe mai mult decat era deja, f?r? ca m?car s? cunoasc? r?spunsul ?i Lodur a decis s? a?tepte ?i s? priveasc? ?n t?cere la ceea ce va urma.

  Apoi, imediat ce s-au apropiat de al lor tat? ?i unchi, Samaya ?i Fenrir s-au a?ezat. De fapt b?iatul s-a a?ezat lang? Dike, iar Samaya lang? Lodur. ?i era ciudat pentru ea totul, c?ci Samaya nu-l v?zuse pe Lodur nicicand fiind doar un pui de lup. Dar acum, cand ?i-a rec?p?tat ?nf??i?area uman?, l-a putut vedea ?i era ceva mistic ?n acea umbr?. Poate asta era din cauza c? nu-l mai v?zuse mai ?nainte?! Totu?i primul lucru pe care ea-l f?cu, dup? ce s-a a?ezat, a fost s?-l priveasc? ?n ochi. ?i gandi:

  ?Ei nu lumineaz? cu foc. Asta ?nseamn? cu nu ace?ti ochi i-am v?zut mai ?nainte ?i nu aceast? voce am mai auzit-o.”

  Apoi, privirea bland? a lui Lodur se fix? ?ntr-a ei. ?i, ?ntr-un final li se conectar? ?i min?ile asemenea sufletelor. Samaya ?ns? nu observ? asta la ?nceput.

  ?El probabil c? nu m? aude a?a cum o face tata. Dar ace?ti ochi ?mi vorbesc ?i ei ?mi spun c? nu ne vor r?ni,” se gandi ea ?n timp ce-?i mi?ca capul de pe un um?r pe altul. ?i ea pur ?i simplu adora acea mi?care, la fel cum iubea sentimentul din sufletul ei, cand urechea ei atingea pielea um?rului ?i un fel de c?ldur? interioar? ?mp?ciuitoare i se strecura ?n a ei inim?: parfumul fiin?ei sale umane.

  ?De auzit te aud eu, la fel cum te pot vedea ?i sunt atat de fericit c? m? po?i vedea ?i tu. Asta ?nseamn? c? de acum ?ncolo putem vorbi ?i curand va trebui s?-mi poveste?ti despre visele tale,” ?i spuse Lodur de data asta.

  ?Asta ?nseamn? c? tata ?i-a spus despre ceea ce i-am povestit eu. Nu-i un lucru frumos din partea lui. Era un secret,” r?spunse Samaya ?i se sim?i trist? ?i sup?rat?, c?ci tat?l ei ?ndr?znise s?-i dest?inuie secretul unui str?in.

  ?Nu sunt un str?in. Sunt fratele tat?lui t?u ?i sunt de altfel ?i str?jerul Mā?s?ar Kēlaksi,” fur? de data asta cuvintele lui Lodur adresate Samayei.

  ?Ce-i Mā?s?ar Kēlaksi, unchiule Lodur?” ?l ?ntreb? feti?a, privindu-l insistent pe Lodur ?n ochi.

  Apoi, buzele lui Lodur se mi?car? u?or ?ntr-o ?oapt? ?i fata putu citi pe buzele lui ?Galaxia Mon?trilor!” Ea nu ?tia ce era asta. ?tia ?ns? c? ?n curand va afla o istorie interesant?, ceva care va trece de orizonturile cunoa?terii ei limitate ?i din acel moment o leg?tur? nev?zut? ?i uni pe cei doi pentru totdeauna.

  ?Despre ce vorbesc ei, tat??” ?ntreb? Fenrir, privind cum Samaya vorbea cu Lodur ?n limba ei.

  ?Nu ?tiu, fiule, dar sunt sigur c? ei au o mul?ime de lucruri s?-?i spun?. Aceasta este prima dat? cand Samaya poate vorbi, iar ei trebuie s? recupereze timpul pierdut,” a fost r?spunsul bland al lui Dike. ?Nu fi gelos, Fenrir. O inim? de frate trebuie s? fie mereu bland? ?i deschis? ca s? primeasc? dragostea propriului sange.”

  ?Nu sunt gelos. Sunt doar curios. ?tii ?i tu. Ori poate sunt gelos, dar nu din cauza c? Samaya vorbe?te ?n limba ei interioar? ?i c? nu o pot auzi, dar din cauza c? pentru prima dat? ea vorbe?te cu cineva care nu-s eu,” a spus Fenrir cu o urm? de triste?e ?n voce.

  Dike a ras u?or. ?Asta ?nseamn? c? o iube?ti enorm.”

  ??i nu doar o iubesc. E sora mea. Trebuie s-o protejez. Chiar ?i de ea ?ns??i.” ?i, ?n ochii lui Fenrir, a sclipit o ciudat? umbr?. ?i, pentru prima dat?, ?n inima lui, s?man?a ?ngrijor?rii ?ncol?ise. Pentru prima dat? sim?ea c? ceva r?u ?i pandea, a?teptand s-o g?seasc? singur? pe Samaya ?i s-o r?neasc?. De aceea b?iatul decise s? n-o lase nicicand singur? pe Samaya. ?i el era convins s? moar?, dac? va fi necesar, dar numai ea s? fie ?n siguran??.

  ***

  Silueta lui Lodur se mi?ca ?ncet ?n dep?rtare, pa?ii lui nel?sand urme pe p?mant, la fel cum t?lpile lui nu atingeau firele de iarb?, ?n timp ce el se ?ndrepta spre ?ntunecata ?i deasa p?dure v?zut? ?n dep?rtare. Acolo unde nimeni nu ?ndr?znise nicicand s? intre. Acolo de unde o stranie suflare de aer ie?ea de printre copaci, ?nconjurand lumea cu o cea?? alb? ?i groas?.

  ?Se va ?ntoarce el vreodat??” A ?ntrebat Samaya cu o voce inocent?, ?n timp ce ea st?tea pe o roc?, ?n dreapta tat?lui, ?n timp ce Fenrir st?tea ?n stanga lui. ?i cei trei priveau spre Lodur care se apropia din ce ?n ce mai mult de p?dure ?i ?n inima lor ?ncol?i preocuparea.

  ?Se va ?ntoarce,” r?spunse Dike. ?Trebuie.”

  Apoi, tat?l ??i ?mbr??i?? ambii copii la piept, de parc? ?ncerca s? le umple corpurile cu toat? c?ldura pe care o sim?ea ?n a lui inim?. ?I de?i ?i iubea enorm pe ambii era de asemenea preocupat pentru ei, c?ci Lodur avea totu?i dreptate: trebuia s? fac? totul ca s?-i ?nve?e s? lupte, c?ci un r?zboi se apropia de acele locuri.