?S? mergem, Samaya! Mai repede!” ?i strig? Fenrir micu?ei lupoaice gri, care era ?nc? destul de departe ?n spatele lui.

  Cei doi pui de lup fugeau unul dup? cel?lalt, ca ?ntr-un fel de curs? de putere. Dar, indiferent cat de mult nu se str?duia Fenrir s?-?i ajute sora s? devin? mai bun? ?n tot ceea ce f?cea, Samaya nu f?cea mari progrese. Asta se datora faptului c?, cu nou? ani ?n urm?, Samaya se n?scuse surd?. Erau doar cinci minute diferen?? ?ntre cei doi fra?i, dar ei erau atat de diferi?i ?i acea diferen?? era notabil? nu doar ?n aparen?a lor fizic?, ci ?i ?n echilibrul sufletesc, c?ci, ?n timp ce Fenrir era atat de energic ?i plin de via??, Samaya prefera s? tr?iasc? ?n umbr?. Ea obi?nuia s?-?i petreac? mare parte din zi ?n sanul naturii, ?ntins? pe p?mantul cald ?i admirand ?n t?cere micile creaturi care tr?iau ?n p?dure, privind cu pl?cere la fluturii care se jucau deseori cu micul ei n?suc negru ?i cald sau doar s? asculte cum se adap? cerbii la rau.

  S? asculte era ceva ce Samaya ??i putea imagina doar ?i asta din cauza c? ea nu auzise niciodat? un sune. ?i simplul gust al apei linchite, cu suava ei limb? roz?, ?i fiorul produs de r?coarea care-i p?trundea ?n suflet, ori de cate ori bea ap?, o f?ceau s? se cutremure u?or pan? ?n str?fundul oaselor ?i ea numi acel sentiment ciudat sunet, undeva ?n c?p?orul ei.

  ?i, chiar dac? asta era ciudat pentru al?ii, era normal pentru Samaya, care descoperea aceast? lume ?n felul ei. Avea astfel acea modalitate special? de a ?n?elege ce se ?ntampl? ?n jurul ei ?i simplul fapt c? ea putea s? se ?n?eleag? cu ceilal?i pui de lup, ?n timp ce se jucau ?mpreun? ?n lumini?ul p?durii, o f?cea s? par? ?i mai ciudat? decat era de obicei, fiind deseori dat? la o parte chiar de membrii tribului ei, care o considerau veriga slab? a poporului lor ?i asta r?nea atat de mult inima lui Fenrir.

  ?i cum s? nu se simt? r?nit cand ??i iubea atat de mult sora?! Da, o iubea, dar de de asemenea devenea nervos ori de cate ori vedea c? toate eforturile sale sunt ?n van: Samaya nu voia s? colaboreze ?i, mai mult ?i mai mult, se afunda ?n propria ei lume, singur? ?i f?r? sunete, ?n timp ce-?i deschidea inima doar pentru vie?uitoarele p?durii, dar mai pu?in pentru oamenii ei.

  Astfel putea petrece ore ?ntregi admirand copacii, cerbii, fluturii sau florile, dar nu putea rezista nici 5 minute jucandu-se cu el sau cu ceilal?i pui de lup. ?i asta ?l f?cea pe Fenrir atat de furios, ?l ucidea pe din?untru, transformandu-l ?ncet ?n monstru.

  De fapt ?nc?-?i aminte?te prima dat? cand a fost dur cu ea. S-a ?ntamplat pe cand aveau doar cinci ani ?i el, ca de obicei, ?ncerca s-o fac? s? reac?ioneze ?i s? intre ?n jocul lui, dar primise din partea ei doar un ignor total. Astfel a uitat atunci complet de maniere ?i c? ea nu-l putea auzi ?i, fugind spre ea, i-a s?rit ?n spate, culcand-o la p?mant.

  Samaya a fost atat uimit? de reac?ia fratelui ?n acea clip?. De aceea se gandi: ?Ce-i ?n neregul? cu el?” ?i ?ncerc? s? se ridice, dar nu putu, c?ci Fenrir ?ncerca s-o imobilizeze la p?mant.

  La ?nceput ea a r?mas calm?, crezand c? el, ca de obicei, se juca cu ea. ?i l-a l?sat ?n pace, deoarece ?tia c?, cat de curand, fratele ei geam?n va renun?a singur la acel joc prostesc, cum f?cea de fiecare dat? cand ?n?elegea c? ea nu e ?n toane bune ca s? se joace cu el.

  De fapt, ea niciodat? nu era interesat? de joc, deoarece era atat de speriat? de surzenia ei, care o ?nghi?ea complet ?n ?ntunericul sunetelor, deoarece, ?n capul ei, b?teau tot timpul tobele. Ea nici m?car nu ?n?elegea cum ajunsese la acea idee ?i le numise tobe, pe acele sunete ce tot b?teau ?n capul ei, ?i nici m?car nu se ?ntrebase vreodat? dac? ar fi putut avea alt nume, c?ci fetei ?i pl?cuse prea mult acel nume ?i preferase s? le numeasc? ?i ?n continuare tobe.

  Iar sunetul tobelor cre?tea ?n volum, ?n urechea ei interioar?, f?cand-o s?-i fie atat de fric?, s? vrea s? fug? de asta, deoarece era ceva de temut ?n ritmul lor ?i, cand ritmul tobelor cre?tea ?n volum pan? era insuportabil, ?n mintea ei, ca pe un gigant ecran, doi ochi imen?i de foc ap?reau ?i o voce ?nfrico??toare, care parc? venea din vid, ?i spunea: ?nu vei auzi niciun sunet al lumii ?n care tr?ie?ti acum pan? cand timpul ?ntunericului nu va c?dea peste P?mant,” erau cuvintele care i se spuneau mereu, dar Samaya nu le ?n?elegea sensul, dar nici nu putea ?ntreba pe nimeni ce au ?n vedere acei ochi. ?i, ?n lumea ei limitat? de cuno?tin?e de via??, ea a asociat noaptea despre care vorbeau ochii cu noaptea care venea dup? apus, cand toate creaturile p?mantului mergeau la somn pentru a recupera puteri pentru o nou? zi de via??, cand natura ??i putea ?n sfar?it ?ntinde ?i relaxa m?dularele amor?ite peste zi, cand licuricii ?ncepeau s? lumineze ?ntunericul cu micul lor corp fosforescent care clipea continuu ?i cand sim?i lang? tine, ?n timp ce ?ncerci s? adormi, respira?ia ritmic? a fratelui iubit ?i ?n fa?a ta, protejandu-?i somnul, se afl? tat?l t?u ?i, doar deschizand ochii, ?l po?i vedea ?i fi sigur c? nimic r?u nu ?i se va ?ntampla peste noapte.

  ?Aaa,” strig? Samaya ?n minte, cand Fenrir mu?c? adanc din blana ei. ?Nu se joac?. Ce-i cu el de data asta? De ce o r?ne?te? De ce e atat de r?u cu ea?” Dar, cand ?n sfar?it putu s?-i ?ntalneasc? privirea, ea se cutremur?: era ceva diavolesc str?lucind ?n acea privire, ceva care o speria, dar ea nu ?n?elegea ce se ?ntampla de fapt. ?Cu adev?rat? Este oare acesta timpul cand Umbra va ?nghi?i lumea? Nu. Niciodat?. O s-o ?nv?? minte ce ?nseamn? s? te pui r?u cu mine cand ?ncerci s?-mi furi Universul,” strig? Samaya cu toat? fiin?a ei interioar? ?i din?ii ei se implantar? adanc ?n urechea lui Fenrir.

  ?Aaa,” fu de data aceasta Fenrir cel care strig? ?i, mi?candu-se ?n spate, o l?s? s? respire. Cand f?cu ca?iva pa?i ?n spate, Fenrir se opri ?i lu? din nou forma unui b?ie?el de 5 ani: urechea lui stang? sangera, dar chiar dac? durea foarte mult, b?iatul suradea.

  ?Ce-i ?n neregul? cu el?” Se ?ntreb? Samaya, ?n timp ce ochii ?i jucau ?n lacrimi ?i se uita la acel b?ie?a? din fa?a ei, care p?rea atat de prostu? ?n acel moment, ?i mai ales se uita la zambetul lui ciudat de pe fa??. ?Cateva minute ?n urm? a ?ncercat s? m? r?neasc? ?i acum zambe?te? E?ti atat de ciudat, Fenrir, ?i nu te mai consider fratele meu mai mult,” continu? s? strige Samaya ?n mintea ei, ?n timp ce lacrimile ?ncepur? s?-i curg? ?iroaie pe obraji.

  ?i avea dreptate. Fenrir st?tea chiar ?n fa?a ei, uimit, de parc? ar fi v?zut vreo fantom? ceva, ?n timp ce se holba la sora lui mai mic?, care, ?n timp ce se d?dea ?n spate, c?tre trunchiul gros al unui copac de pin, ??i transforma ?ncet trupul ?n uman, ceva care nu se mai ?ntamplase mai ?nainte.

  Fuseser? n?scu?i ca bebelu?i la ?nceput. Dar, curand dup? asta, la cateva zile dup? ce ei fuseser? adu?i pe lume ?i puterea lor ?ncepu s? creasc?, cei doi se transformar? ?n lupu?ori. ?ns?, spre deosebire de Fenrir, care reveni la forma sa uman?, auzind comanda tat?lui, Samaya r?mase un pui de lup.

  Support the creativity of authors by visiting Royal Road for this novel and more.

  Aceasta ?i alarm? pe p?rin?ii Samayei, c?ci, de ia nu-?i reia forma uman? va muri de foame, iar dac? ea moare atunci moare ?i mama ei din cauza triste?ii. Samaya ?ns? a supravie?uit.

  La ?nceput i-au dat s? lincheasc? lapte de vac?. Apoi a fost hr?nit? cu carne coapt?. Astfel anii au trecut ?i ea a putut ?nfrunta via?a.

  ??mi po?i vorbi?” Se auzi ?n cele din urm? vocea lui Fenrir.

  ?Ce? Despre ce el vorbe?te? Cu siguran?? este complet nebun. Se va plange tat?lui ei, cand o s? poat? s? fac? asta, cand momentul despre care-i tot vorbe?te vocea din capul ei va veni ?i blestemul va fi rupt. Atunci, ea, Samaya, ?i va spune tat?lui ei totul despre ceea ce i-a f?cut ast?zi Fenrir.”

  ?N-ai decat! Spune-i!” Continu? Fenrir. ?Dar mai ?ntai trebuie s?-mi spui despre voce ?i vraj?.”

  ?Aaa? Ce voce? Ce vraj??”

  ?Cea despre care mi-ai vorbit numai ce. Tu ai spus asta. Numai ce.”

  ?Ceee? Fenrir m? poate auzi? Dar, cum?”

  Samaya a f?cut ca?iva pa?i ?n patru labe ?nspre Fenrir. Era obi?nuit? s? mearg? ca un lup, ?n patru labe, ?i, de?i acum era din nou o feti?? ?i ar fi putut merge ?n dou? picioare, nu ?tia cum s-o fac?. A?a c? prefer? s? mearg? a?a cum ?nv??ase ?n acei cinci ani de via??.

  La doar ca?iva milimetri de Fenrir, respirandu-i zgomotos ?n fa??, Samaya se holb? ?n ochii lui. ?Sunt iar??i normali. El e iar??i normal. Nu mai e nebun.”

  ?Daa, desigur c?-s normal. Mereu am fost. Eu doar… eu doar eram sup?rat pe tine. Atata tot.”

  ?Ah, iar??i a f?cut asta. El iar??i i-a vorbit, r?spunzand la ?ntrebarea ei. Dar, cum? Cum e asta posibil?”

  Pentru prima dat? Fenrir a observat c? Samaya nu-?i mi?ca buzele cand el ?i auzea vocea. Totu?i el putea auzi ce ea spune. Era prima lor experien?? de a vorbi unul cu altul, dar niciunul din ei nu ?n?elegea cum puteau face asta.

  ?Telepatie,” vocea tat?lui lor se auzi nu departe de ei. Atunci, ambii copii ?l privir? pe Dike, care st?tea la doar ca?iva pa?i de ei, privindu-i cu ging??ie.

  ?Telepatie?” ?ntreb? Fenrir, incapabil s?-?i controleze fluxul emo?iilor. ?Dar, cum face ea asta, tat?? Ea nici m?car nu-?i mi?c? buzele, dar o pot auzi.”

  ?Vorbe?te cu inima. Ca ?i tine.”

  ?Ca ?i mine?” Continu? b?ie?elul ?irul ne?ntrerupt al ?ntreb?rilor sale. ?Nici m?car nu ?tiu cum se face asta. N-am mai f?cut-o niciodat?, tat?. Cred c? te gre?e?ti. Este doar…”

  ?…magie,” r?spunse Dike. ?Nu trebuie s? cau?i o explica?ie la ceva magic, atunci cand a?a ceva are loc. Doar are loc ?i tu trebuie s? accep?i asta, mul?umind Titanilor pentru acest dar.”

  Prinzand privirea curioas? pe care o avea Samaya, holbandu-se la ei ?i ne?n?elegand niciun cuvant din ceea ce ei doi vorbeau, Dike rase.?Ambii copii, surprin?i de reac?ia tat?lui ?i ne?n?elegand ce i-ar fi putut produce rasul, clipir? des din gene. ?i, din ceea ce ?n?elegea Fenrir, nici el, nici Samaya, nu spuseser? nimic amuzant. De fapt, el nu era prea convins c? tat?l lor putea auzi vocea interioar? a Samayei sau ceea ce ea spunea. Dar, curand, cand Dike st?tea ?ntre ei, jucandu-se cu un fluture care i se a?ezase pe deget, ?n timp ce to?i trei se sprijineau de trunchiul unui copac, Fenrir a putut afla r?spunsul la ?ntrebarea lui.

  ?Este ceva mai vechi decat mii de ani,” ?i-a ?nceput Dike povestea. ?A ?nceput cu Haos, tat?l Universului, care a inventat aceast? modalitate de a vorbi dup? a sa ?nfrangere, c?ci putea s?-?i foloseasc? doar ochii imen?i de foc, dar nu avea buze, dar avea o sumedenie de cuvinte ?i ganduri de transmis lumii. De aceea el a ?nceput s? foloseasc? telepatia pentru a comunica cu ceilal?i. ?i, din cate v?d, i-a transmis aceast? putere ?i Samayei. ?i ?ie, fiule, c?ci o po?i auzi.”

  ?Dar tu, tat?? Po?i tu auzi despre ce ea vorbe?te?” L-a ?ntrebat Fenrir ?i o sclipire de curiozitate ?i zvacni ?n priviri.

  ?Desigur c? o aud. ?i aud gandurile de cand abia a ?nceput s? vorbeasc?. Dar, deoarece ea nu era ?nc? ?n stare s? le aud? pe ale mele, am preferat s? a?tept. Eram sigur c? ?n timp va ?nv??a s?-?i controleze fluxul gandurilor ?i c? ?ntr-o zi va putea s? ne vorbeasc? ?i din cate v?d acea zi a fost azi. ?i nici nu-?i po?i imagina, b?iatul meu, cat de fericit sunt.” Spunand asta, Dike ?i-a ?mbr??i?at copiii, s?rutandu-le cu tandre?e cre?tetele capetelor.

  ?Dar, cum s? comunic?m mai departe cu ea, tat?? M? tem c? nu voi fi capabil s? fac asta ?nc? odat?,” a spus Fenrir, cu o vizibil? preocupare ?n glas.

  ?Doar ascult?-?i inima, fiul meu. Dac? ??i dore?ti cu adev?rat s? vorbe?ti cu cineva vei putea face asta, vei putea vorbi cu el, folosind puterea min?ii ori vocea inimii. ?i po?i face asta doar dac? e destul? bun?tate ?n inima ta, pe care s? o ?mpar?i cu lumea din jur.”

  Fenrir ?i-a ?nchis ochii. Era sigur c?-i va putea din nou vorbi Samayei dac?-?i ?nchide ochii. Dar, curand dup?, cand v?zu c? nu se ?ntampl? nimic, deveni trist. ?Nimic nu se ?ntampl? tat?. N-o pot face.”

  ?Ba da, sigur c? po?i,” se auzi de data asta vocea fericit? a Samayei. ?Te aud. Ai spus c? m? iube?ti,” ?i asta era adev?rat. Acelea erau cuvintele pe care el ?ncercase s? le transmit? Samayei. Dar, nev?zand niciun canal magic prin care s? le trimit? c?tre ea, se ?ntristase.

  ?Dar, cum totu?i m? poate auzi? Acolo nu-i nimic prin care…”

  ?Doar aud ?i asta e tot ce conteaz?,” continu? Samaya. ?Nu-i a?a, tat?? Dac?-l pot auzi pe Fenrir, ?nseamn? c? vraja a fost rupt? acum?”

  ?Vraja? Ce vraj??” ?ntreb? Dike. El nu ?tia nimic despre nicio vraj?. El nu avuse niciodat? du?mani pe acest p?mant ?i nu se ?ntamplase nimic r?u ?n ace?ti zece mii de ani de cand se afla pe P?mant. Singura care-i putea dori r?ul ?i s?-i r?neasc? copiii era Eris. Dar ea era ?nchis? ?n Mā?s?ar Kēlaksi de atat de mult timp ?i el era sigur c? gandurile ei diabolice nu puteau ajunge pe p?mant. Era prea departe. Era imposibil.

  ?Sunt tobe ?n capul meu,” spuse Samaya. ??mi vorbesc mereu. Ele spun c? vraja se va rupe cand noaptea umbrelor va c?dea peste aceste p?manturi ?i c? atunci voi fi ?n sfar?it capabil? s? aud sunetele naturii ?i tonul melodios al vocii tale, tat?.”

  ??i, cine ??i spune asta?!" ?ntreb? Dike, oglindindu-?i privirea ?n ochii ei. ?Po?i vedea cine e cel care-?i vorbe?te?”

  ?Doi ochi de foc,” r?spunse Samaya. ?Dar ei nu mai sunt ?nfrico??tori. Ultima dat? cand mi-au vorbit, adic? noaptea trecut?, ?n somn, am putut chiar s?-i privesc ?i ?n privirea lor sclipea frica. ?i cred c? ei de asemenea plangeau, tat?.”

  Haos. Haosul ?i vorbea Samayei de atata timp, dar Dike nu ?tia despre asta. Da, el fusese pedepsit pentru c? a l?sat inima lui Eris s? scape din Mā?s?ar Kēlaksi ?i s? se ascund?. El ?ns? era sigur c? Haosul nu-l ur??te ?i c? Dike e ?nc? credinciosul s?u servitor. Dar Haosul a plans, ?n visul Samayei. De ce a plans el? Nu poate fi, c?ci Haosul este doar un amalgam de stele moarte f?r? suflet. Sau cel pu?in era. Acum vii erau doar ochii lui.

  De asemenea, Dike ?tia c? Haosul are puteri nelimitate, dar nu ?tiuse niciodat? c? avea de asemenea un suflet. Asta ?nsemna c? Dike nu l-a cunoscut niciodat? ?n totalitate pe Haos ?i nici nu fusese capabil s?-i ?n?eleag? mesajele. De aceea Haos o alesese pe Samaya ca mesager al Cerurilor pe P?mant ?i asta ?nseamn? c? ceva R?u plutea ?n aer.