Ochii lui SolHi ?notar? ?n lacrimi ?n momentul ?n care auzi sunetul unui mesaj primit de cineva din apropiere, o melodie ale c?rei cuvinte, ?Te iubesc! Mi-i dor de tine! Prive?te-m?!” o f?cur? s? se simt? atat de cople?it? de emo?ii. ?i, anume din cauza acestor sentimente, sim?i SolHi c? ar vrea s? fug? ?i cat mai departe posibil.

  ?i fu imposibil s? plece ?ns? din cauza lui DooSan, care intr? ?n ascensor ?n urma ei. Ea ?ns?, ca s? nu fie v?zut? cu ochii ?n lacrimi, se ?ntoarse u?or cu spatele la el, iar DooSan se opri ?n spatele ei, neluandu-?i totu?i ochii de la ea, c?ci i se p?rea ciudat s-o vad? stand a?a. ?i chiar p?rea ciudat? SolHi: cu ochii a?inti?i asupra oglinzii din fa?a ei, complet cufundat? ?n amintiri…

  ***

  CU ?ASE ANI ?N URM?. CURTEA SUPREM? DE JUSTI?IE. SALA DE JUDECAT?.

  Ca ?ntr-un vis, din banca acuza?ilor, SolHi abia auzi cuvintele spuse de judec?tor, ?Acuzata Ian SolHi va fi pus? ?n libertate de imediat din lips? de probe care s?-i confirme vinov??ia.” Cuvinte care erau lipsite de importan?? pentru ea, c?ci auzise deja ce conta mai mult, ?Eliberat?… imediat!” Apoi, undeva ?n spatele ei, SolHi auzi ?oapta Minei, cand aceasta spuse, ??n sfar?it, am reu?it!” O ?oapt? care o f?cu pe SolHi s?-?i priveasc? ?n sfar?it prietena.

  Numai c?, de?i privea cu aten?ie la Mina, SolHi n-o vedea pe ea, ci pe Yun Marie care pleca deja. ?n acela?i timp ?l vedea pe DooSan, privind-o cu ochi de demon: dispus s-o rup? ?n buc??i, acolo, ?n sala de judecat?, indiferent de consecin?e. O dorin?? a lui de care lui SolHi nu-i mai p?sa, c?ci fusese deja l?sat? ?n libertate.

  ?n?elegand asta, SolHi zambi ?i ochii i se umplur? de lacrimi. Lacrimi de fericire de data asta, lacrimi pe care nu le-a plans deloc ?n acel lung an de cand se ?ncepuse al ei co?mar, cand fusese ?mpro?cat? cu noroi, c?lcat? ?n picioare ?i insultat?, fiind considerat? asasina unui om bun. La fel… un an pe care ?l petrecuse ?n mare parte ?n ?nchisoare, ?nchis? ?ntr-o carcer? rece ?i ?ntunecat?… unde era ?ntuneric pretutindeni de fapt.

  Anume acele lacrimi, care i se scurgeau cu repeziciune pe obraji ?i gat, r?corindu-i sufletul, o f?cur? pe SolHi s? ?opteasc? ?i ea, ??n sfar?it, f?r? celule reci de acum ?nainte.” O ?oapt? care o f?cu s? tremure u?or sub povara lacrimilor. Astfel, printre lacrimi, v?zu martorii acuz?rii plecand, dezam?gi?i de rezultat. Ei ?ns? nu-i p?s? prea mult de ei, c?ci nu erau ai ei martori. La fel cum nu-i p?sa c? nimeni nu se apropiase de ea s-o felicite pentru c? ca?tigase acel caz. Singurul lucru de care ?i p?sa ?n acele clipe era c? era liber? s?-?i tr?iasc? via?a. Da, de acum ?ncolo, ??i putea tr?i via?a a?a cum voia ea. ?i, pentru prima dat? de cand se n?scuse, SolHi ?ncepu s?-?i doreasc? ceva cu adev?rat: s? tr?iasc?.

  ?ntr-un final tres?ri auzind ?n stanga ei, ?Felicit?ri, domni?oar? Ian, sunte?i liber? acum! ?i… sper s? nu v? mai ?ntoarce?i nicicand aici!” Privind la cel care-i vorbise, SolHi ?l v?zu pe Kan. Acesta st?tea cu mana ?ntins? spre ea, privind-o ?ns? cu ochi blanzi ?i nu cu dezam?gire sau ur? a?a cum se a?teptase ea. ?i da, acei ochi tot reflectau durere, c?ci ?tia prea bine ?i Kan ce ?nseamn? s? suferi, o bun?tate pentru care SolHi ?ncepu s?-l aprecieze din acea zi.

  SolHi ?ns? r?spunse doar dup? ce fu capabil? s?-?i st?paneasc? emo?iile. ???i mul?umesc, detective! ??i mul?umesc foarte mult!” ?i r?spunse ea, apucandu-i mana cu ale ei maini tremurande. Le apuc? ea cu maini umede din cauza lacrimilor, dar ea nu realiz? asta, c?ci ?n?elese ?n acele clipe c? chiar dac? ei nu i se p?ruse a?a tot conta pentru ea c? cineva o felicita pentru a ei victorie. Da, Kan fusese primul care ?i spusese cuvinte de bine dup? un lung ?i obositor proces.

  Eventual, cand ?n sfar?it observ? mainile umede din cauza lacrimilor, SolHi le retrase ?i le ascunse la spate, murmurand ru?inat?, ??mi cer scuze, detective! Eu doar…”

  ?Nu-i nimic,” ?i r?spunse Kan cu blande?e, zambindu-i. ?Sunt doar lacrimi ?i… pot fi ?terse.” Dup? care zambi din nou, c?ci nu ?tia ce altceva ar putea face ?n acel moment.

  De fapt Kan nu mai era sigur de nimic ?n acele clipe. La fel nu ?n?elegea de ce mai era ?nc? acolo ?i de ce nu plecase. Tot ce ?tia era c? fusese chemat ca martor ?n acel proces. Un proces diferit pentru el, c?ci, mai ?nainte, Kan mereu declarase ?mpotriva criminalilor, adev?rate scursori ale societ??ii, cand, ?n acea zi, declarase ?n ap?rarea lui SolHi ?i nu ?mpotriva ei. ?i f?cu Kan asta ?n ciuda tuturor avertismentelor colegilor, care ?i spuser? c? dac? declar? pentru SolHi atunci ?l va pune ?mpotriva sa pe ?nsu?i Procurorul General, pe Yun Marie, pe al c?rei fecior SolHi se presupunea c? l-ar fi ucis. Kan ?ns? n-ascult? ale lor sfaturi tocmai pentru c? ?n?elese c? nu era corect a?a. ?tia prea bine ce ?nseamn? durerea ?i nedreptatea ?i nu voia s? fie unul din cei care c?lca ?n picioare un inocent, c?ci asta ajunse el s? cread? dup? ce investigase acel caz, chiar dac? acuzarea prezentase cu totul altfel de probe la proces.

  ?ntr-un final, dandu-?i seama c? era totu?i timpul, Kan zambi iar ?i spuse, ?Ei bine, cred c?-i timpul s? ne lu?m la revedere, domni?oar? Ian. ?i, cum am zis mai ?nainte, felicit?ri ?i sper s? nu te mai v?d aici nicicand.” Dup? care, ?ntorcandu-i spatele, Kan se ?ndrept? spre ie?ire.

  Se opri ?ns? curand cand o auzi pe SolHi spunandu-i, ?Chiar n-o s? regreta?i nicicand asta, detective? C? a?i declarat ?n favoarea mea la proces.”

  Kan ezit? ?nainte s?-i r?spund?. Dar, ?n?elegand pan? la urm? c? t?cerea nu ducea la nimic bun pentru niciunul din ei, spuse, ?Sincer, nu ?tiu r?spunsul la aceast? ?ntrebare. Doar sper s? nu regret nicicand! Chiar sper.”

  Auzind acele cuvinte, SolHi se plec? u?or ?n fa?a lui Kan, care-i ?ntoarse iar spatele ?i plec? spre ie?ire. Cuvinte care fuseser? spuse cumva cu r?ceal?, dar care pentru SolHi r?sunar? a ?ncurajare. De aceea ?i continua s?-l priveasc? cu recuno?tin?? ?n timp ce detectivul pleca. F?cu asta chiar ?i dup? ce Mina se apropie de ea ?i, ?mbr??i?and-o, ?i spuse, ?Prieten?, sunt atat de fericit? pentru tine! Atat de fericit?!” O fericire pentru care SolHi nu era totu?i preg?tit?: nici mental ?i nici suflete?te. Chiar nu era preg?tit? ?i ?n?elese ea asta ?n momentul ?n care v?zu privirea ucig?toare a lui DooSan, care n-o sc?pa din ochi de?i pornise spre ie?ire ?n urma lui Kan.

  ***

  Ce s-a ?ntamplat ?n sala de judecat? a fost nimic ?n compara?ie cu ce o a?tepta pe SolHi ?n afara cl?dirii. Ceva terifiant pentru ea ?i de care i-ar fi pl?cut s? scape, dar totu?i ceva ce fu nevoit? s? ?nfrunte ?n cele din urm?, singur?, atunci cand acea hoard? de lupi fl?manzi… jurnali?tii… o ?nconjurar?. ?i, imediat ce-i v?zu, SolHi ?ncepu s?-?i regrete decizia de-a n-o fi a?teptat pe Mina s? depun? m?rturie ?n alt caz unde fusese citat?. ?n acela?i timp, SolHi ?ncepu s?-?i regrete libertatea cand blitzurile camerelor de fotografiat ale paparazzilor, care nu doar c-o atacau practic din toate p?r?ile f?candu-i poze, dar ?i ?i strigau ale lor ?ntreb?ri, mare parte din ele insulte, ?ncepur? s? fie v?zute pretutindeni ?n jurul ei.

  Aceast? nebunie o for?? pe SolHi s? ?nchid? ochii pentru cateva secunde, sim?ind c? acea lumin? ?i toat? aten?ia din jur o deranjau. O lumin? care era atat de nesuferit? ?n acele clipe dup? ce mult? vreme, multe luni de-a randul de altfel, st?tuse ?n ?ntuneric, ?nchis? ?n carcera ?nchisorii pentru femei, acolo unde era mereu lini?te ?i ?ntuneric. De aceea ?i-o speria atat de mult toat? acea aten?ie ?i luminile din jur.

  Totu?i, ce-o sperie mai mult decat g?l?gia ?i lumina camerelor jurnali?tilor erau ale lor ?ntreb?ri. ?A-?i avut o rela?ie cu victima?” O ?ntrebar? mul?i dintre ei. ?A?i fost cu adev?rat aman?i?” O ?ntrebar? al?ii. ?i, dup? fiecare ?ntrebare, se holbau la ea cu ochi de vultur fl?mand, nu de carne ?ns?, ci de ?tiri-bomb?, care i-ar fi putut catapulta ?n cele din urm? ?n lumina reflectoarelor. Jurnali?ti pe care SolHi ?ncet? s?-i vad? ?n clipa ?n care d?du cu ochii de DooSan, care era oprit nu departe de ei. El st?tea chiar ?n spatele acelei mul?imi, privind-o ?int?, ?n lini?te, asemeni unui criminal ce-?i pandea prada pentru a nu pierde momentul oportun de a pune laba pe ea. De nu, de n-ar fi r?nit-o al?ii, atunci era el gata s? fac? acest lucru, terminand astfel ceea ce ?ncepuse la Terapie Intensiv? ?n acea zi.

  ?ntr-un final, auzind chiar ?n urechea dreapt?, ?De ce l-a?i ucis, domni?oar? Ian? ?ncerca?i s? ascunde?i ceva de l-a?i omorat?” SolHi tres?ri. Apoi, privind ?int? la jurnalistul care ?i pusese acea ?ntrebare, SolHi p?ru c? nu-l vede. Totu?i, ea nu-i spuse nimic nu din cauza asta, ci pentru c? ?ntr-adev?r nu ?tia r?spunsul. Nu-l ?tia pentru c? nu-?i amintea nimic din cele ?ntamplate ?n acea noapte. De aceea ?i nu era capabil? s? se apere cu unghiile ?i din?ii, fiind acuzat? mai apoi c? se pref?cea c? nu-?i amintea nimic. Un adev?r ascuns care-i aduse o alt? acuza?ie de la cei ce nu credeau ?n ea… c?-i fals? ?i c? minte sus?inand c? suferea de amnezie.

  This tale has been unlawfully lifted without the author's consent. Report any appearances on Amazon.

  Cu toate acestea a fost pus? ?n libertate ?n cele din urm?. S-a ?ntamplat asta pentru c? a g?sit puterea ?i dovezile s? scape de ?nchisoare. Da, ea a f?cut asta ?n ciuda tuturor celor care au vrut s-o ?nchid? chiar ?i ?n lipsa probelor care ar fi implicat-o direct. ?i da, era o norocoas? pan? la urm?, c?ci crezuse totu?i cineva ?n ea - judec?torul care o l?sase ?n libertate din lips? de probe.

  Da, fusese eliberta? ?n acea zi, dar totu?i r?manea suspect? de crim?. Motivul? Ei bine, unul cat se poate de simplu… adev?ratul criminal nu fusese g?sit, iar SolHi nu g?sise probe care s? dovedeasc? c? n-a fost implicat? ?n acel asasinat sau c? era o simpl? victim? ?i ea. Astfel, ?nc? criminal? ?n ochii lumii ?i ?n cei ai justi?iei, SolHi mai avea de ?nfruntat un proces… cel al oamenilor, care credeau injust? decizia judec?torului de-a o l?sa ?n libertate. Chiar ?i a?a, era liber? ?i asta era ceea ce conta de fapt.

  ?ntr-un final DooSan se apropie de ea, trecand printre jurnali?ti. Apoi, oprindu-se chiar ?n fa?a ei, o privi cu ochi de vultur ce tocmai a dat de-un iepura? gustos. Astfel, le d?du ?ansa jurnali?tilor s? ?nceap? s? fac? iar poze, siguri fiind c? un nou scandal de propor?ii se anun?a pe primele pagini ale ziarelor - cel mai efectiv mod de a ucide pe cineva social. Dup? care, cand sim?i c? se putea controla, DooSan o ?ntreb?, ?E?ti fericit? acum?! Ai fost l?sat? ?n libertate, da. Dar… chiar crezi c? e?ti nevinovat? doar pentru c? un judec?tor a crezut ?n tine?”

  SolHi zambi, privind cu mandrie ?n ochii lui, dup? care ?i spuse, ?Chiar nu-mi pas? de ce crezi despre mine, Han DooSan! Sunt liber? acum! De aceea ?i n-o s? mai tolerez insulte din partea ta.”

  R?spunsul ei reu?i s?-l ?nfurie pe DooSan. Astfel, ?ntr-un atac de furie, o apuc? de bra? ?i, strangand cu putere, ?i ?uier? printre din?i, ?Cum po?i fi atat de mandr? dup? tot ce-ai f?cut? Nu e?ti decat o blestemat? de asasin?. Una care nu are dreptul s? cread? c? s-a terminat. Nu, Ian SolHi, asta nu-i sfar?itul co?marului t?u, ci ?nceputul. De ce? Pentru c? eu ??i voi fi karma, cel care te va vana pan? la ultima suflare. M-ai auzit? Voi face tot ce-mi st? ?n puteri s?-?i regre?i libertatea, tic?loas? ce e?ti!” Dup? asta, ?mpingand-o cu putere de la el, ?i ?ntoarse spatele f?r? s?-i pese c? SolHi c?zuse, lovindu-se de sc?ri.

  Cei care atraser? ?ns? aten?ie fuseser? hienele cu numele sofisticat de ?jurnali?ti” pe ID lor. Hiene care continuar? s-o atace ?i s-o ?nconjoare, f?candu-i poze ??n genunchi” a?a cum aveau de gand s? scrie ?n al lor reportaj. SolHi ?ns? nu le d?du ?ansa s? se bucure din plin de-a ei suferin??, c?ci, ?n clipa ?n care sim?i c?-i ?n putere, se ridic? de jos ?i plec? ?n fug? dup? Han DooSan.

  ***

  Fugind pe trotuar… ?mpingand trec?torii din calea ei… SolHi p?ru s? caute pe cineva cu privirea. Totu?i, chiar dac? se uit? pretutindeni, nu-l v?zu pe DooSan decat cand ajunse la trecerea de pietoni. ?l v?zu oprit, for?at s? a?tepte verdele la semafor, nervos totu?i, c?ci i-ar fi pl?cut s? dispar? cat mai repede de acolo, c?ci toat? acea a?teptare ?l asfixia. Doar c? fu ceva imposibil, c?ci p?rea c? Universul nu era de partea lui, ci de partea lui SolHi de-i permise ei s?-l ajung? din urm?.

  Apoi, dintr-o dat?, cand sim?i pe cineva ?n?f?candu-l de bra?, DooSan tres?ri ?i privi ?n urm?, c?ci nu se a?teptase ca cineva cunoscut s? fie acolo. Se ?ntampl? asta chiar cand se f?cu verde la semafor ?i f?cuse un pas ?n fa?? s? traverse strada. Astfel, privind la cel care ?l apucase de bra?, d?du cu ochii de SolHi, care-l privea cu ochi de pitbull ?nsetat de sange. Totu?i, chiar dac? SolHi era ?ncrezut? ?n sine, a ei ?ndr?zneal? ?l f?cu pe DooSan s? uite de tot ?i de toate. ?i, ?n?f?cand-o de bra?e, o stranse cu putere, ?mpingand-o de la el ca s? se elibereze. Ceva ce nu-i reu?i ?ntr-un final. Ba din contr?, p?ru stupefiat cand o auzi pe SolHi spunandu-i, ?Te consideri Dumnezeu cumva?”

  ?Ce? Dumnezeu? Despre ce naiba vorbe?ti acum?”

  ?Despre tine, Han DooSan, ?i despre neobr?zarea ta de a m? numi ?asasin?,” ?mizerabil?” ?i tot restul apelativelor care-?i trec prin minte, f?r? s? ai niciun drept s? m? nume?ti astfel. De ce? Pentru c? n-ai fost acolo ?n noaptea cand se presupune c? ?i-am ucis fratele. De asta ?i n-ai dreptul la insulte la adresa mea, Han DooSan.”

  ?Desigur c? am acest drept. De ce? Pentru c? cel pe care l-ai ucis era fratele meu. Un motiv ?n plus s? nu m? opresc ?i s? te vanez ?ntreaga-mi via??… chiar ?i s? te rup ?n buc??i de-o fi nevoie pentru c?…”

  ?Atunci… viseaz?! Eu n-o s-o fac! Eu nu o s? visez, ci o s? ac?ionez, DooSan! Te voi rupe ?n buc??i de continui s? m? insul?i, ataci ?i tot restul. De asta continu?, jur c?-s gata de orice, idiot ce e?ti. De ce? Pentru c?-s liber? acum! O libertate pentru care am luptat luni de zile. O libertate care nu-?i mai d? ?ie dreptul s? m? insul?i, nu atata timp cat al?ii au crezut ?n mine.”

  ?Da, e?ti liber?, dar nu pentru mult timp. Doar pan? g?sesc dovezile necesare ca s? te trimit la ?nchisoare. Apoi…”

  ?G?se?te atunci dovezile celea ?i, dup? asta, de demonstrezi c?-s vinovat?, jur c? voi sta ?n genunchi ?n fa?a ta, cer?ind ?ndurare. Pan? atunci ?ns?… stai departe de mine, Han DooSan sau nu r?spund, m-ai auzit? F?r? dovezi… n-ai dreptul s?-mi spui ?asasin?.”

  ?Dovezi,” spuse DooSan cu ironie. ?Ceva ce n-o s? g?sesc niciodat? dac? tu o s? continui s?-i… ademene?ti pe to?i prin metode… dubioase, c?ci sunt sigur c? doar astfel judec?torul…” O palm? peste fa?? ?l f?cu pe DooSan s?-?i ?in? limba dup? din?i. Apoi, pan? s?-?i vin? el ?n fire, SolHi travers?, f?r? s?-i pese de claxoanele ma?inilor ce treceau pe lang? ea, c?ci ea trecu strada cand era deja ro?u la semafor.

  Trecu SolHi strada f?r? s? priveasc? ?n urm?, la acel DooSan ?nm?rmurit ce r?mase locului privind ?n urma ei. Era cu adev?rat confuz, nervos ?i uimit ?n acela?i timp, c?ci, pentru prima dat? de cand se cuno?teau, ?ncepu s? simt? ceva ciudat. Da, era ceva ce nu mai sim?ise mai ?nainte… sim?ea anume pentru ea, f?r? s? fie totu?i sigur de ce anume sim?ea…

  ***

  PREZENT

  ?Ar trebui s? m? ?ntorc? Ca s? fie mai comod de privit, m? refer,” spuse SolHi, surprinzand privirea lui DooSan a?intit? asupra curbelor sale posterioare.

  ?nghi?ind ?n sec ?i privind ?n alt? parte, DooSan r?spunse cu glas gatuit, ?Nu-i nevoie! Doar… m? uitasem ?i eu!” Dar, de?i vruse s? par? ?ncrez?tor ?n sine, se sim?i ca un adolescent pe care ?l prinser? p?rin?ii ?n flagrant, f?cand ceva interzis ?i asta doar pentru c? se uitase la… curbele ei. Astfel, v?zandu-se descoperit, ceva ce nu ?i-ar fi dorit totu?i, se cert? ?n sinea lui, prin cuvinte adresate ei, ?La naiba, chiar vede prin spa?iu sau ce?” Dup? care ??i a?inti privirea pe peretele din dreapta lui.

  ?ntr-un final, cand SolHi ?i spuse, zambind, ?Nu poate fi o simpl? privire,” se uit? la ea, chiar mai confuz decat ?nainte. Mai ales atunci cand SolHi spuse, ??tii, ochii cuiva pot spune multe lucruri, precum… ur?, iubire, dezam?gire… o mul?ime de lucruri de fapt. De aceea ?i m? ?ntreb eu… oare ce-or fi reflectand ochii t?i acum, Han DooSan? Dorin?? de-a vana… tinere c?prioare?”

  ?Era sarcasm cumva?”

  ?Se poate spune ?i a?a. Oricum, dac? eram ?n locul t?u, a? fi f?cut mai mult decat s? m? holbez la atributele cuiva. A? fi plesnit la sigur. Sau… nu-mi zi, acela?i lucru ?i-a trecut cumva prin minte?”

  ?Ia,” strig? DooSan. ?Cine naiba crezi c? sunt? Un psihopat sau ce? Nu-s chiar atat de disperat ?ncat s? plesnesc pe cineva ?n ascensor.”

  SolHi izbucni ?n ras. ??nseamn? c? ai v?zut ?Cele Cincizeci de umbre ale lui Gray!” Ceva inspirator cu siguran?? ?i… da, trebuie s? accept asta. La fel ?i tu, procuror Han… nu s? accep?i, ci s? ?ncerci. Doar c? nu azi, c?ci… chiar nu port lenjerie sexy azi. Ro?ie, nu?! Culoarea ta favorit? m? refer.”

  Sarcasmul ei ?l f?cu pe DooSan s? vad? ro?u ?n fa?a ochilor ?i s?-?i doreasc? r?u de tot s?-i sar? asupra. Ceva ce trebui s? lase pentru mai tarziu, c?ci ascensorul se opri dintr-o dat?, u?ile se deschiser?, iar o doamn? la vreo ?aizeci de ani intr? ?n ascensor. Femeia, dup? ce intr? ?n ascensor ?i ap?s? butonul 10 pentru ca ascensorul s? urce, se uit? la cei doi din spatele ei ?i, zambind, le spuse, ?Tineri c?s?tori?i, nu?! Ah, ce frumos e s? fii tan?r ?i ?ndr?gostit.” Comentariu care ?l f?cu pe DooSan s-o priveasc? cu ochii cat cepele, c?ci chiar c? fu ceva nea?teptat s? aud? ce spusese ea.

  Spre deosebire de el, care era uluit de acel comentariu, SolHi zambi. Nu se opri din zambit nici cand DooSan o privi, furios la culme, l?sand-o astfel s? ?tie c? era absolut necesar s? nu treac? linia ceea a ?bunului sim?” cum credea el. Ba chiar, ca s? fie sigur c? SolHi ?n?elese mesajul, f?cu semnul unui cap c?zut de pe umeri. Ceva discret, dar totu?i ceva ce SolHi v?zu. Ei ?ns? p?ru s? nu-i pese prea mult, c?ci, dandu-?i seama c? astfel ?i punea sare pe ran?, ceva ce-?i dorea a naibii de tare, se apropie de urechea lui ?i-i ?opti, ?Avem ?i martori dac? ceva. Momentul perfect de repetat scena ceea. A?a c?, data viitoare cand ai chef s? te holbezi la fundul meu, doar spune-mi: ??i pot pot oferi o priveli?te mai bun? a anumitor p?r?i ale corpului meu. ?i, desigur, ?i-un ochi van?t, ca s? vezi mai bine ?i dup? asta” Dup? care, cand ascensorul se opri la etajul nou?, SolHi cobor? prima.

  Urmand-o, ?nc? scuipand foc pe n?ri, DooSan bomb?ni, ?Sarcasm, da?” A naibii vr?jitoare! Cum naiba poate vedea tot? Are ochi la ceaf? ca soacrele sau ce?! Nu, da, vr?jitoarele tot pot vedea ?i-n ap? tulbure. A?a c?… data viitoare cand ai chef s? zbori, doar spune-mi: ??i pot cump?ra o m?tur?, cobr? ce e?ti!”